marian boba-Blogul si Omul

MB la munte

2012-01-10T16:42:00.002+02:00

Amintiri din vacanta frumos aranjate!

Colegiul Tehnic Media

2011-12-22T20:55:00.000+02:00

Astazi m-a cuprins un dor nebun de liceu. Echivalent cu deznadejdea, cu neputinta de a intoarce timpul poate in momentul zero pentru mine. De acolo a inceput totul. Pana atunci fusesem doar un copil ce se bucura de zapada si de trasul cu sania noaptea tarziu. Acolo insa ceva s-a intamplat. Nu ti-as putea spune exact ce si exact cand, insa iti pot spune ca singurul regret este acela al imposibilei intoarceri. Mi-e imposibil sa revin acolo. Mi-e imposibil sa mai cunosc emotia aceea atat de placuta.
Acum emotia este doar dureroasa, doar un strigat interior pentru un loc ce l-am iubit si ce m-a impins mai departe.
De multe ori stau si ma intreb daca profesorii au puterea de a intelege cat de mult marcheaza viata unui om. Daca stiu ca oamenii aia ce par nemultumiti acum se vor gandi vesnic la ei. Oare stiti domnilor profesori ca amintirea dumneavoastra e vesnic vie.
Sunteti probabili cele mai nemuritoare persoane ce nu vor intra vreodata in manualul de istorie.

Atentie se inchid usile

2011-12-17T16:12:00.002+02:00

Un experiment realizat în metroul din Berlin care evidențiază cât de contagios e râsul și bucuria într-o comunitate. Vine ca un contra argument la sondajul realizat în 15 țări de badoo.com din care a reieșit ca nemții sunt cei mai posaci.
via www.fmylife.ro

De ce m-am intors

2011-11-29T13:51:00.002+02:00

Pentru ca mi-a lipsit interactiunea. Pentru ca sunt constient si accept faptul ca mi-am pierdut vechea secta de aici, insa ma incapatanez sa caut noi adepti. Pentru ca facebook e reclama si galagie nu suflet.
Nu te astepta la campanie de rebranding. Nu-mi voi duce blogul prafuit la rand pentru un lifting. Il las batut de vant si de click-uri grabite. Ii las stralucirea naturala a unui par grizonat poate inainte de vreme. Am sa-i permit doar schimbarea sufletului ce pana acum locuia agitat in Ferentari cu acela stabilit parca intr-un satuc verde din Austria sau unul parfumat din Provence.
Poate mi-am pierdut obisnuinta de a scrie. Poate mi-am pierdut rabdarea de a explica. Pe aceasta din urma nu cred ca am avut-o vreodata. Poate o sa ai tu rabdare cu mine. Poate o sa intelegi sau poate nu. Daca alegi sa nu, atunci nici nu te mania pe mine. Suntem doar diferiti. Nu trebuie sa ne potrivim gandurile. Nu e obligatoriu sa impartasesti.
De ce? M-am intors pentru mine. Sper ca nu ai fost iarasi naiv sa crezi ca o fac pentru tine.

Fabrica de Fericire

2010-08-12T19:03:00.001+03:00

Astazi muncitorii de la Fabrica de Fericire au demisionat. In grup. De la consiliul de administratie pana la nea Gica gestionarul.
Si-au luat sotiile de mana si au plecat satui de sperante oarbe. Consumatorii au evoluat. Fericirea in forma ei bruta, nu mai vinde. Nu se mai vinde. Au incercat cateva trucuri, au colorat-o in rosu de Valantine's Day si au incercat un rebranding de sarbatori. Esecul a fost prompt. Nu poti pacali cumparatorii.
Cum i-ai putea descrie produsul unuia care fuge vara la orice mare, pentru ca mai apoi sa isi daruiasca un week-end la Paris? Cum sa-ti creezi ofertele pentru cei care vorbesc la peretele Facebook-ului? Ce discount-uri sa-i oferi aceluia care, in vacanta, se ascunde in spatele aparatului de fotografiat, uitand, cu mult timp in urma, verbul "a admira"?
Ce rost are sa trudesti la Fabrica pentru cei care vor cauta produsul tau mereu in alta parte. Ce rost au campaniile de markenting cand departamentul de vanzari a incheiat anul cu un bilant negativ?
Astazi muncitorii de la Fabrica de Fericire au demisionat. Fericiti. Anii intregi de lucru in Fabrica si-au spus cuvantul. Termenul oficial e imbolnaviri profesionale. Si nu regreta nici macar o zi. Candva au avut vremuri bune. Toata lumea cauta magia ce iesea in fiecare dimineata pe portiile Fabricii. Insa au inteles progresul. Stiu ca mai nou, pe piata exista un surogat, ce se gaseste in spatele peretilor corporatisti de sticla. Si poate maine iti vei ridica privirea si vei vedea ca nu mai iese fum de la Fabrica din capatul orasului.

Pledoarie pentru singuratate

2010-08-03T13:30:00.006+03:00

Mi-am autosesizat lunga absenta. Daca cineva ar contabiliza intr-un catalog absentele mele de pe blog ar trebui sa repet fara discutie ultimii ani. Si asta nu ar fi deloc ceva rau.

Apartenenta? Asta sa fie scuza ta? Folosesti oare integrare pe post de alibi? Iti cauti motivele in tainele cuvantului socializare? Ma vei uri daca voi spune dependenta, frica si lasitate?
Cand ai sa cauti momentul sa te ceri afara? Sa te provoci, traindu-ti singuratatea macar o clipa? Cand toate revistele roz te sfatuiesc cum sa iesi in evidenta, nu cumva ar trebui sa inveti cum sa iesi din evidente? Esti un simplu numar de telefon. Un id. Un nickname intr-o retea. Pentru cei alaturi de care speri ca-ti vei pierde singuratatea esti doar un spatiu ocupat pe SIM. Iar ultimele gadgeturi au instalata functia replace. Daca i-as intreba ce culoare au ochii tai cand plangi, i-ar descrie in 0 si 1.
Spre deosebire de prima noapte in care ai iubit, singurateatea ai pierdut-o fara incredere. Nimeni nu ti-a spus vreodata, "pot astepta, singuratatea e ceva important pentru tine, nu vreau sa te indoiesti de asta."

Jurnal de femeie (partea a doua)

2010-07-11T05:00:00.001+03:00

Inteleg din ce in ce mai putine. As vrea sa-mi fie mai usor. As vrea sa ma poata ajuta cineva, cumava, oricine si cat de putin.
Cu cat inteleg eu mai putine cu atat il derutez pe el mai mult. Si nu stie deloc sa gestioneze situatiile astea. De multe ori simt ca-l urasc. I-am spus-o de cateva ori si m-a iertat de fiecare data. Sincer? Mi-as fi dorit sa nu o faca.
Mi-as dori sa plece el. Sa nu fiu eu responsabila pentru plecarea lui. Sa fiu victima, nu calau. Ma intreb mereu ce s-a intamplat. Cum de am ajuns aici. Ne-am catalogat poate mult prea repede fericiti. Oare l-am iubit vreodata? Poate a fost doar nevoia mea de cineva.
Ma agaseaza fiecare cuvant frumos pe care mi-l spune, ma sufoca fiecare sarut, urasc sa ma atinga si iubesc noptile fara el. Insa tot in noptile alea ma intreb ce s-a intamplat cu diminetiile in care ii cautam parfumul in pat. Cum si cand au disparut. Imi soptesc ca vor reveni. Stiu, ma mint.
Il vad cum se pierde privindu-ma. Of, daca nu m-ar iubi, ar fii atat de usor. Daca nu ar cerceta fiecare gest cautand parca indicii pentru indoieliile lui. Indoieli pe care eu le-am plantat acolo. Dar nu am stiut altfel. Simt ca ar trebui sa-i cer iertare pentru ca ma iubeste.
Maine am sa plec. Si nici eu, nici el, nu o sa stim vreodata ce s-a intamplat exact cu fericirea ce intodeauna o imparteam impreuna.

Demisionez

2010-05-23T16:16:00.000+03:00

Am esuat rand pe rand in toate functiile pe care le-am detinut. Fiu, prieten, adult si iubit. Mi-am cautat resurse pentru a mai aplica macar o data. Nu le-am gasit. Si-ti garantez ca am parcurs drumul pana la capat.
Nu-mi ramane decat sa-mi depun demisia pe care trebuia sa o semnez cu mult timp in urma. Un alt pas pe care l-am calculat gresit.
M-am considerat mereu suficient de inteligent incat sa-mi pun intrebari, insa mai mult decat idiot pentru ca nu mi-am oferit nici macar un raspuns. Acum doar asta mi-a ramas. O demisie din board-ul vietii mele.
Nu mi-a ramas nici copilul naiv ce credea candva ca poate imparti lumea in fluturi si oameni. L-ati considerat imatur si a murit in singuratate.
Paler mi-a spus ca nu exista abis fara inaltimi. Avea dreptate. Doar ca in cazul asta inaltimile au fost absolut intamplatoare. Accidente ce mi-au creat iluzii. Greseli frumoase ce m-au abandonat la cote mult prea inalte oferindu-mi doar alternativa abisului. Si am acceptat-o.
Am sa va rog sa uitati. Nu-mi provocati iarasi fantasme. Poate intr-un moment de disperare am sa le accept si riscul de a ma rataci pe inaltimile prapastioase e mult prea mare.

Noul joc

2010-05-22T01:42:00.001+03:00

Te provoc la un altfel de joc. Cu cartile pe fata. Fara cacealma. Sa lasam norocul sa stabileasca invingatorul. Aici iscusinta si priceperea nu valoreaza nimic. Insa stiu ca nu ai curaj pentru asta. In fond, curajul nu te-a definit niciodata.
E mai usor sa formulezi acuzatii, sa judeci si sa condamni de acolo din castelul tau prafuit. Nici macar nu ai dat dreptul la aparare. Ai formulat cel mai aspru verdict in lipsa. In lipsa martorilor si chiar in lipsa acuzatului. Nu i-ai dat nici macar bucuria marunta de a te privi in timp ce-i hotarasti destinul.
Acum ploua. Frigurile imi haituiesc iarasi trupul. Parca aud in departare magarul din scrisorile lui Preda. Le-am recitit de atatea ori, dar parca abia acum pot sa inteleg. Fereastra ta nu e luminata in noaptea asta. Rareori se mai zareste lumina.
Nu am sa-ti rapesc fericirea de nisip. Asemenea ocnasilor am renuntat sa mai cred in dreptatea altora. In noaptea asta pana si nevoia mea de poveste a fost infranta.
Poate imi vei spune ca jocul meu seamana cu o ruleta ruseasca. Ne lasam gadilati de mana destinului. Am sa te contrazic. Am sa te contrazic, pentru ca moartea nu e altceva decat o alternativa mult mai dorita si placuta in fata nefericirii. Aici voiam de fapt sa ajung. Iarta-mi ocolul.

Surogat

2010-05-01T21:45:00.002+03:00

Marian Boba, varianta mult mai atragatoare, socializeaza pe Facebook. Aici.

Placeri nevinovate

2010-04-27T01:12:00.004+03:00

Pentru ca am invatat sa citim printre randuri, nu printre pixeli. Pentru ca mirosul paginii tiparite nu vrea a se compara cu mirosul tehnologiei.
Nu poti inlocui fosnetul filei sensibile cu click-ul mouse-ului. Nu te poti refugia intr-un banal .pdf cand pana si cea mai goala librarie iti ofera cel putin un volum in care te poti regasi.
Nu o arde business cu laptopul deschis la o terasa din Dorobanti. Poti alege oricand varianta chill, tavalindu-te si iubind o carte sub un salcam vesnic.
Renunta a mai gugali dupa "citate din Marquez pentru status". Descopera-l in paginile muncii sale. Nu-i lasa pe Larry Page si Sergey Brin, fondatorii Google, sa faca recenzia.
Pentru ca la sfarsit o carte se inchide, nu se da close. Pentru ca ii poti cuprinde coperta de inceput si pe cea de sfarsit in palmele unite parca pentru rugaciune. Pentru ca Facebook nu e o carte. E doar reflexia chipului tau in monitorul calculatorului.

Pitipoanca din fata cuminte, sau invers

2010-04-21T13:34:00.002+03:00

Zece minute. Prea mult sau prea putin?

2010-04-15T21:56:00.001+03:00

Zece minute in care astepti. In care astepti autobuzul, in care o astepti pe ea, in care poti realiza ca intreaga viata e o asteptare. Zece minute in care faci dragoste, in care ti-e dor, in care plangi sau iubesti. Zece minute intregi in care razi neincetat.
Zece minute in care te ignora si tot atatea in care te adora. Zece minute in care fumezi o tigara. Zece minute in care te ascunzi de ploaie. Zece minute ca si pauza sau zece minute de evadare.
Zece minute pierdut printre randuri sau zece minute pierdut in multime. Zece minute in care ai chip. Zece minute de soare.
Zece minute pentru o poveste terminata prea devreme. Zece minute cautand un refren sau cantand o cautare. Zece minute in care timpul sta sau zece minute in care fuge razbunator.

Mama

2010-03-27T02:23:00.002+02:00

E singura femeie care a impartit lumea in doua, baiatul ei si restul. Care a ramas atunci cand toate celelalte au plecat. E singura femeie care m-a iubit constant indiferent daca a simtit sau nu ca o ranesc.
E singura femeie care a plans atunci cand eu am facut-o, iar cand am ras s-a temut sa nu plang maine. E femeia care atunci cand gastrita imi dadea adevarate lectii de viata s-a intins noaptea in patul meu ascunzandu-si lacrimile.
E singura femeie care vazandu-mi singuratatea a fost acolo respectand-o. E femeia care aflata la mii de kilometrii departare m-a sunat intrebandu-ma de ce sunt suparat.
E singura femeie care m-a iubit fara sa conditioneze sentimentul de nimic. E femeia careia nu i-am cerut niciodata scuze si care m-a iertat de fiecare data.
E singura femeie care a stiut sa se bucure de cel mai nesemnificativ cadou pe care i l-am daruit. E femeia care a iubit-o pe ea la fel de mult ca mine.
E singura femeie care m-a primit inapoi de fiecare data fara sa ma judece. E femeia care inainte de a fii femeie a stiut sa fie mama.
E singura femeie care stie ca scriu rusinat pentru ca daca nu ar trece prin momente grele probabil nu as fi facut-o niciodata.

Probabil cea mai fericita meserie din lume

2010-03-25T16:09:00.001+02:00

Te-ai intrebat vreodata de ce ai plati oricat pentru o floare? Ele au inteles inaintea oricarui strateg cu diplome in marketing ca valoarea petalelor sta in zambetele oferite drept multumire. Floraresele nu fac greva niciodata, nu se declara nemultumite de statutul florarului in societate, nu pot ravni la mai mult cand au totul in cea mai bruta si neslefuita forma.
Campania de marketing se rezuma la "ia floarea gagiule", iar singurele campanii de rebranding sunt diminetile in care flori proaspete le inlocuiesc pe cele sacrificate in vitrina. Cea mai corecta forma de branding, fara trucuri.
Targetul lunar nu a fost inca implementat aici. Deadlineul nu se masoara in timp, ci in puterea unui buchet de a ramane glamour.
Si daca vrei imagine haosului absurd, gandeste-te la cum ar arata o zi, in care floraresele nu au mai iesi sa vanda flori.

Mi-e dor

2010-03-23T02:42:00.000+02:00

...de zilele in care isi arunca picioarele pe bordul masinii si pluteam catre altceva, de privirile stralucitoare, de razele soarelei ce se incapatanau mereu sa ne tachineze, de camera 5, de telefoanele primite noaptea tarziu, de cafeaua cu mult lapte si croissantul cu unt, de diminetile somnoroase.
...sa-mi tin o promisiune, de clipele in care emotiile imi inghetau talpile, sa mai cred in ceva, de o plimbare in parc intr-o noapte de vara plina de racoare, de un vis nou, de un prieten ce imi impartaseste definitia prieteniei.

Lacrimi, sange si incapatanarea mea de a ma intoarce

2010-03-18T01:42:00.000+02:00

Acum 5 luni am pierdut tot ceea ce iubeam mai mult. Si e un drum greu. Nisipul fin s-a transformat acum in pietris cu margini ascutite si taioase. E o carare uitata de Dumnezeu ce raneste talpile fine ale trecatorului. Le raneste atat de tare incat la un moment nu mai simti. Te obisnuiesti cu drumul si nu te intrebi nici incotro merge, nici daca se va opri candva. Ai putea la fel de bine sa te ratacesti, chiar daca nu ai zarit undeva vreo bifurcatie, chiar daca linistea lui te pacaleste ca poti alege.
Am incetat sa mai scriu atunci cand gata sa public, am recitit. Era despre impacarea in fata cancerului. Dur, ingrozitor si infricosator. Am ales sa ma opresc. Il scrisesem doar pentru a acoperi cumva tacerea ce ma cuprinsese. Era modalitatea mea de a imi nega resemnarea. Nu era supunerea in fata cancerului, ci in fata destinului. In fata a ceva in care nu vrei sa crezi.
E firesc sa-ti reprosezi. Sa te intrebi de ce nu ai fost altfel. De ce cateodata e mai usor sa te simti mizerabil decat sa cauti mici firisoare de nisip ce ar putea sa-ti aline talpile. De ce in scoala nu ai absolvit cursul de managementul fericirii.

Un caz ambulatoriu

2010-01-06T17:32:00.001+02:00

Printre perfuzii si durere e greu sa gasesti zambetele. Acolo, pierdut intre suferinta celorlalti tu nu mai contezi. Asternuturile miros a lacrimi. Cuvintele a resemnare, iar bucuriile sunt triste.
Oamenii in alb nu au invatat insa, ca leacul nu e acolo. Nu se creeaza in laboratoare si nu-l gasesti printre ace si aparate. Calmantele iti impun linistitea insa nu ti-o ofera. Nu intind o palma in care gasesti tot ceea ce ai nevoie. Iti arunca doar cateva franturi de abis.
Videcarea este undeva intr-o camera de munte, cu un balcon ce miroase a frig in mijlocul verii, cu un pat intodeauna pentru doi, cu o patura usoara si calduroasa. Este undeva pe DN, atunci cand opresti pentru a savura lumina din ochii ei. Atunci cand imparti cafeaua dimineata.
Te salvezi daca adori un chip, o imperfectiune a rasului, o suvita razvratita, un oftat adanc sau o zi special aleasa.
Doctorii nu stiu ca poti gasi fericirea in fiecare strangere a mainii, in fiecare atingere si cu fiecare orgasm. Nu-ti vor recomanda niciodata sa-ti traiesti zambetele, pentru ca asta ar insemna ca, la un moment dat, sa te doara.

Amintiri insangerate

2009-12-28T15:09:00.001+02:00

Sunt sute de cuvinte si cateva sentimente. Le ascunzi undeva in ultimul sertar al dulapului. Din cand in cand il mai deschizi din greseala cautand de fiecare data altceva. Te-ai omorat pe tine din trecut cautandu-te acum.
Ranesti zeci de zambete purtate pentru a te elibera de amintirea lor. Cliseul prada sentimentelor nu mai este pentru tine. Sentimentele inseamna acum doar cateva partii pe un bulevard inzapezit. Lasi durerea altora, fugind de toate. Fugind chiar si de tine. Alergand undeva.
Oriunde, doar sa alergi. Si cu cat alergi mai mult, cu atat te temi mai mult ca, daca te vei opri, vei deschide ultimul sertar. Tu nu mai ai timp pentru asta. Nu mai ai timp pentru aduceri aminte. Cauti sa nu mai ai timp pentru sertarul amintirilor tale.

Second life 2.1

2009-12-21T23:09:00.001+02:00

Iti ascunzi chipul in spatele profilului. Emotiile au fost inlocuite de statusurile zilnice.
Ai renuntat la marile zambete pentru lacrimile uscate pe tastatura. Iti traiesti momentele din spatele monitorului. Te protejeaza cel mai bine de neasteptatul din first life.
Ai cedat incetul cu incetul la mangaieri si sarutari. Acum nu mai alinti, tu iti incepi gandurile cu @. Buricele degetelor nu-i mai simt pieptul excitat si plin de dorinta. Acum ele sunt excitate doar de sunetul tastelor lovite cu sarguinta.
Nu intelegi inca, dar cu cat lista prietenilor se imbogateste cu atat agenda telefonului tau e mai saraca. Cu cat numarul urmaritorilor e mai mare cu atat numarul persoanelor care iti simt lipsa scade. Iar intr-o zi pe ceilalti nu ii va mai interesa newsletter-urile din viata ta.

Marturisire

2009-12-04T20:01:00.002+02:00

Te-am mintit. Si nu merit sa ma ierti.
M-ai apreciat si m-ai considerat profund si sensibil. Scriu frumos. Atat. Nu sunt profund sau sensibil, sunt vinovat. Timp de doi ani te-am mintit. M-am ascuns in spatele personajelor si ti-am dat impresia unei drame.
Nu scriu frumos, mint porceste. Pe cat de profund iti par aici pe atat de urat si rau sunt in toate zilele.
Ti-am spus ca imi caut fericirea. Vrei adevarul? Am gasit-o si m-am speriat groaznic. M-am regasit si am trait. Dar nu stii asta, pentru ca n-am impartasit-o cu tine. Mi-a fost atat de frica de fericirea mult cautata incat am pierdut-o printre incruntari si lacrimi. Am ranit fiind constient de asta. Am cerut iertarea si nu am primit-o. Si nu meritam sa o primesc. Cum nu merit nici o alta sansa.
Profund si plin de ganduri aici, vinovat de tot, ieri, azi si maine.
Mi-e rusine fata de toate raspunsurile frumoase primite. Mi-e rusine de tine cititorule.
Mi-as dori ca prietenul meu sa fie ca tine. Nu-ti dori asta nici o secunda. Nu iti dori sa te faca nefericita.
Nu sunt curajos pentru ca las gandurile sa ma cuprinda. E doar o farama de constiinta ce-mi urla in ureche ca le merit. Pentru tot raul facut, pentru toate visele spulberate, pentru toate dezamagirile aduse, pedeapsa e prea mica.
Scriu frumos pentru ca ma mint. Sunt profund pentru ca sentimentul de vina e intemeiat. Nici macar un negustor de iluzii. Poate doar un bisnitar de colt de strada.

Filmuletul ce iti va marca viata

2009-12-01T00:34:00.002+02:00

Aici

Unde mergem noi domnule?

2009-11-26T18:16:00.002+02:00

Dupa cateva momente lipsite de stricaciunea cuvintelor imi spuse: "am intalnit si am iubit o femeie minunata doctore." Isi mai aprinse o tigara si apoi isi continua anapoda sirul gandurilor. "A plecat."
"Mi-e dor de ea in fiecare secunda. In fiecare clipa traiesc cu speranta ca nu e real." Ochii i se umplura de lacrimi. Ii vedeam durerea iar sentimentul de neputinta puse stapanire pe mine. Nu-l puteam ajuta cu nimic. Era singur, cufundat in propria-i amintire. Era doar fantoma unui barbat ce isi traise candva visurile.
Tratamentele nu dadeau rezultate pentru ca el nu credea in ele. Nu isi dorea decat sa nu urasca. Nu voia sa murdareasca ceea ce traise si iubise.
"Stii doctore, nodul ce ma impiedica sa respir, nu va fi inlaturat de pastile." Stiam. Insa nu-i puteam aduce alinarea de care avea nevoie. As fi putut incerca sa-i caut un zambet, dar as fi fost doar un alt impostor. Si nu de asta avea el nevoie. Nu de rasete stirbe sau zambete mincinoase.

Un altfel de jingle

2009-11-20T19:15:00.004+02:00

Radioul nu iarta. Nu iarta, nu accepta, nu intelege, nu vrea si nu poate sa uite. Daca ar fi o persoana probabil ar fi una groaznica. Una care te asculta fara sa te inteleaga, fara sa te simta asa cum ai vrea tu sa te simta.
Nu poti sa nu-l minti. Nu poti sa nu-ti cauti mai inainte zambetul prafuit si uitat intre ochelarii de soare si pachetul de tigari pe care ea ti-a scris ca te adora.
Daca ti-ai aduna tot curajul si i-ai spune "azi nu vreau sa rad", ti-ar raspunde dur "atunci pleaca". "Daca nu poti sa razi, minte-ma, pacaleste-ma." Si il pacalesti. La fel cum o faci si in viata de toate zilele. Te vinzi. Doar un produs de PR. Stricat, uzat, fals si frumos ambalat.
Si ar trebui sa-i spui ceva cand termini; azi am fost trist, sper ca nu s-a vazut.

Maturatori de praf de stele

2009-11-18T18:56:00.002+02:00

Nu stiu de ce mi-am ales tocmai ziua asta pentru a merge sa-l vad. Trecuse prea mult timp de cand il vazusem ultima data.
L-am gasit in salon, privind gol pe geam. Imaginea era parca desprinsa din filmele americane, doar mirosul era real. Medicamente amestecate cu durere.
Nu a parut deloc surprins de prezenta mea acolo. Il uram cand facea asta. Momentele in care trebuia sa para surprins erau pentru el parca planificate cu mult timp in urma. Am ocolit amandoi intrebarea "ce faci?". Si eu si el stiam raspunsul.
"Esti dezamagit de mine doctore?" Cum sa fiu dezamagit de el? Ce intrebare era asta? Cum sa uit cine fusese el pentru mine? "Nu prietene, tu nu ma poti dezamagi vreodata." "Am dezamagit multe persoane." El era aici, uitat de lume si se gadea cate persoane a dezamagit. Zambesc amar.
"Hai sa iesim, vreau sa-mi aprind o tigara."
Aici vremea era mult mai rece. Imi simteam mainile cum ingheata. El era doar in halat si parea obisnuit cu frigul. Cauta totusi o bancuta lovita de cateva raze de soare. Ne aprindem absenti cate o tigara.
"Mai sti ceva de ea, doctore? Cred ca s-a vopsit." Trebuia sa-l mint. Cum sa-i spun ca ea isi continua linistita viata? Cum sa-i spun ca a trecut peste? Si nu, nu se vopsise. "Nu stiu."
Probabil simtise ca mint si era prea cunoscator ca sa nu isi dea seama ca l-am mintit pentru a il proteja. Si cu un ton care m-a facut sa cred ca gandisem toate lucrurile astea cu voce tare imi spune ca intelege.
Imaginea era trista. In copacii din curte ramasesera doar cateva frunze degerate de frigul noptii. Rareori cineva mai trecea pe langa noi. Era imposibil sa nu auzi sunetul pietrisului ud calcat de talpile grele.
Nici eu, nici el nu scoasem niciun cuvant ceva vreme. Apoi ridica privirea intrebator spre mine. Fug de ochii lui insa ii raspund la intrebare. Ii povestesc cateva banalitati despre mine. Apoi tacuram iar.
Nu batusem atata drum pentru a vorbi, nu aveam ce lucruri noi sa-i spun. Stia totul. Asta il tinea aici, faptul ca stia.
Dupa alte cateva tigari aprinse si stinse se oferi sa ma conduca la masina. Nu i-am spus cand si daca am sa mai revin si nici el nu imi spuse la revedere. Insa nu am putut sa nu-l intreb de ce "doctore"? In fond stia ca urasc spitalele, ca nu-mi plac doctorii.
"De ceva vreme, toti pe aici sunt doctori." Zambim amar.

O poveste de pe drum

2009-11-11T20:04:00.000+02:00

Sa nu mai crezi in lacrimi, nici macar in ale tale. Sa nu mai crezi in idei marete, in visuri traite cu ochii deschisi. Sa nu mai crezi ca se vor aranja toate de la sine, in noptii de dragoste sau in sarutari in scari de bloc.
Sa nu mai crezi in florile pe care le primesti sau le daruiesti, sa nu mai crezi ca toti te iubesc.
Sa nu mai crezi in week-enduri lenese, in priviri ascunse si atingeri lacome. Sa nu mai crezi in tine sau in cei din jur.
Si daca te opresti din a mai crede, te vei putea privi in oglinda fara ura. Vei putea dormi noptiile fara a mai cauta ceva. Vei putea zambi amar.

Vals cu sufletul

2009-11-06T03:42:00.002+02:00

Cine esti tu sa-i spui ca pleci. Cine esti tu sa-i dai totul si sa-i lasi nimic? Oare cine esti tu si cu ce drept ii spui ca nu el va fii tatal copiilor tai?
Cine esti tu sa-i sfarami vise si sa-i furi amintiri? Cine esti tu sa poti hotara daca te iubeste sau nu. Cine esti tu sa nu razi atunci cand se copilareste pentru tine? Cine esti tu sa nu-l privesti atunci cand te cauta neincetat? Cine esti tu sa nu-i vorbesti, cine esti tu sa nu-l saruti in fiecare noapte? Cine esti tu sa-i respingi imbratisarea? Cine esti tu?
Cine esti tu sa nu te uiti in urma? Cine esti tu si incotro alergi?

Septembrie, luni

2009-10-20T20:05:00.000+03:00

Ziua aceea

2009-10-19T15:02:00.001+03:00

In noaptea aceea nu am facut dragoste. A adormit. Insa nu-ti pot descrie cat de frumoasa era. Am tinut-o cuibarita in bratele mele pana dimineata.
Era si normal sa-i fie somn. Avusesem o zi plina. Sarbatoream cateva luni de relatie si am tinut neaparat sa le sarbatorim acolo. Acolo unde ne iubisem pentru prima data. A fost ziua in care am ras cel mai mult. O zi pe care nu ai cum sa o uiti vreodata. Una dintre acele putine zile pe care iti doresti sa nu le uiti. Pe care o pastrezi cu tine si in zilele innorate si in momentele in care nodul din gat te impiedica sa respiri. A fost ziua in care am facut poza ce o vezi aici pe blog. Ziua pe care am purtat-o cu mine in fiecare clipa.
Ma simt atat de impotent in a iti da mai multe amanunte. As vrea sa-ti povestesc fiecare minut insa realizez ca nici nu ai intelege si probabil te-ar plictisi. Trebuia sa fii acolo. Sau, iti trebuie si tie o astfel de zi. Si daca o vei gasi, daca te vei intalni cu ea vreodata, pastreaz-o ca pe cea mai pretioasa bijuterie.

Cea mai frumoasa culoare

2009-09-26T14:33:00.001+03:00

Ai intalnit-o? Ai zarit-o cu coada ochiului trecand grabita pe langa tine? Te-ai intrebat vreodata daca nu cumva traim in culori?
Care e cea mai frumoasa culoare?
Culoare scrumului de tigara? Culoarea kilometrajului cand gonesti nebuneste cautandu-ti linistea? Exista oare culoare mai frumoasa decat aceea a conversilor tociti pe care te incapatanezi sa-i porti?
Culoarea must-have-urilor? Aceea a mirosului cand ii inspiri lacom parfumul? Culorea ochilor? A telefonului mobil, a jobului, a banilor, a aurului, a unui pahar murdar de wishkey, a cuburilor de gheata?
Culoarea unui parc iarna, a Kiselefului primavara, a frunzelor toamna, a nisipului ascuns printre degete vara?
Care e cea mai frumoasa culoarea? Culoarea pe care o simti atunci cand faci dragoste? A celei pe care o cauti de fiecare data in multime? A celui ce te face sa-ti pierzi echilibrul?
Simtim si traim in culori iar eu iti marturisesc ca nu am intalnit in lumea asta, culoarea mai frumoasa decat aceea a zambetului ei.

Tu ce faci pentru ea?

2009-08-23T14:57:00.003+03:00

Akon ft Lionel Richie- Just Go
Vezi mai multe video din Muzica

Fara trucuri

2009-08-10T10:42:00.001+03:00

Marturisesc ca astazi e prima zi in care nu vreau sa merg la radio. E ziua in care m-as urca tarziu in masina si as curge lin catre camera amintirilor noastre. Catre camera in care am iubit-o de atatea ori. Catre locul in care ni s-a urat noroc pentru prima data. As cauta o banda libera pe dn-ul rasetelor nostre si m-as preface grabit. Am vorbi iarasi despre nimic si ne-am minti ca suntem suparati.
E ziua in care as vrea sa beau cafeaua cu lapte si croissantul cu unt, in timp ce caut turatia perfecta. Am cauta aglomeratia doar pentru a petrece mai mult timp impreuna. Doar pentru a ii cauta piciorul ce l-am gasit de atatea ori. Iar cand am ajunge acolo ne-am iubi iarasi. Ne-am privi iarasi cautand si gasind visuri naive. O sa rada de mine cand am sa incerc stangaci sa fac un gest mult prea romantic si am sa rad de ea cand o sa-si caute privirea dura.
E ziua in care vreau sa o privesc fumand pe balcon acoperita doar de un prosop norocos. Ziua in care i-as fura toate zambetele si toate sclipirile ochilor. Oare de ce nu ti-am vorbit niciodata despre ochii ei?
Daca as fii stiut atunci, in clipele in care ne fotografiam zambetele ca e mai bine sa ramanem acolo, nu m-as fii intors niciodata.
Marturisesc ca astazi e ziua in care eu nu as vrea sa fiu aici.

Iarta-ma

2009-07-21T13:10:00.002+03:00

Pentru toate momentele in care m-ai urat. Pentru toate zambetele promise pe care ti le-am furat. Pentru ca nu am stiut sa fiu barbat.
Pentru toate noptile in care nu te-am tinut in brate. Pentru toate diminetile in care ti-ai dorit sa nu te trezesti langa mine.
Pentru toate incrutarile mele. Pentru toate lacrimele tale. Pentru ca nu te-am ascultat. Pentru ca nu am tacut. Pentru ca ti-am furat bucuria de a ma vedea.
Pentru toate clipele in care nu ti-a fost dor. Pentru toate razbunarile stupide. Pentru toate momentele marunte in care te-am facut sa regreti.
Pentru ca mi te-ai daruit si nu am stiu sa te pastrez. Pentru ca am gresit de fiecare data. Pentru ca nu te-am sarutat asa cum trebuia. Pentru ca nu ti-am aratat ca sunt acolo atunci cand ai avut nevoie de mine. Pentru ca de multe ori mi-e rusine sa te privesc.
Pentru zilele in care nu ai zambit. Pentru momentele in care nu ai ras zgomotos. Pentru ca nu mi-am cerut iertare decat prea tarziu. Pentru ca ai tipat.
Pentru ca ma ratacesc de fiecare data cand vad ca te-as putea pierde.
Pentru ca am fost altfel si m-am transformat in altceva. Pentru ca nu stiu sa-ti arat ca te iubesc.
Pentru toate acestea si multe altele, iarta-ma tu.

Deadline

2009-06-04T18:45:00.002+03:00

Suntem amandoi pe aceeasi carare greoaie. Plina de gropi si plansa de ploi. Tu alergi. Eu merg. Ba mai mult ma si opresc deseori. Ma opresc sa privesc. Doar sa privesc. Si respir. Tu alergi cu sufletul la gura neintelegand de ce nu fug cu tine. Eu merg. Si am sa ma opresc din nou. Sa beau o cana cu apa. Atat de patruns incat am sa-i simt gustul. Tu alergi. Apa nu are gust pentru tine.
Am sa ma opresc dupa cativa pasi din nou. Am sa fac dragoste, am sa iubesc. Tu alergi iepureste.
Am sa ma plimb pe strazi noaptea tarziu. Tu alergi uitand ca noaptea geamurile nu mai sunt oglinzi. Noapte te pot zari in biroul tau uitat de visuri si bucurii. Iti spui ca maine nu ai sa mai alergi nici tu. A fost doar un gand. Oare de unde a venit? Il alungi repede. Era cat pe ce.
Raman sa beau cafeaua in dimineata asta. Am sa-mi aprind si o tigara. Tu alergi. Nu trebuie sa te opresti ca sa fumezi. Drumul duce in aceeasi directie. Tu alergi respectandu-ti pas cu pas planul. Eu merg, am sa-mi fac planul pe drum.
Eu merg incet, ducand cu mine trecutul. Povara cateodata si zestrea de amintiri ce nu vrei sa le pierzi pe drum, altadata. Tu alergi. Traiesti in prezent si pentru viitor.
Eu merg. Ploua. Ma opresc pentru a cata oara sa ma bucur de lacrimile cerului. Tu poti alerga si pe ploaie. In fond nu e nici prima si nici ultima.
Eu merg. Am sa ma opresc sa fiu tata. Tu alergi. Copii au fost mereu o povara.
O sa ne vedem maine in lift dragul meu. Dar vezi, maine am sa intarzii. Vreau sa stau treaz pana tarziu in noaptea asta. Nu am deadline.

Camera 5

2009-06-01T20:08:00.002+03:00

Este camera amintiriilor mele. E situata undeva dincolo de spatiu si timp. Geografic se ajunge foarte usor acolo si multi au locuit acolo. Putini sunt cei care au trait insa cu adevarat in camera 5.
Acolo am iubit-o pentru prima oara. Si pentru a doua oara si nici eu, nici ea nu mai stim de cate ori ne-am trezit acolo impreuna. Acolo am numarat, soptit la urechea ei, pana la infinit. Tot acolo mi-am promis ca nu am sa o las niciodata sa plece. Poate nu trebuia sa-mi promit mie. Poate asta nu trebuia sa fie doar un gand fricos si pitit. Poate trebuia sa fie certitudinea ei.
In camera 5 am lasat zambete si rasete zgomotoase. Am lasat cine romantice si mangaieri intregi. Dincolo de jocuri si ambitii, acolo am fost noi. Fara machiaj si fara incruntari. Fara trucuri.
A trecut ceva timp de cand nu am mai fost acolo. Poate camera 5 si tot ce am lasat acolo e ceea ce ne lipseste atat de mult. Nu mai stiu care sunt motivele pentru care am renuntat sa mergem acolo, insa camera 5 ne asteapta. Asa cum am lasat-o. Traieste inca din promisiunea ca noi ne vom trai iarasi acolo visurile si temerile. Asa cum sunt ele. Fara trucuri.

Cafeaua cu mult lapte

2009-05-28T03:12:00.002+03:00

Am gasit din nou turatia perfecta. La trei dimineata, undeva pe o strada ferita de lumina semafoarelor. Am gasit pana si acordurile perfecta. Insa lipsea ceva. Scaunul din dreapta, imbibat de parfumul ei era gol. Mana mea dreapta facuta pumn in timp ce cauta linistea motorului nu era acoperita de palma ei calda. Oare doarme? Daca un cosmar nu-i da pace?
Probabil si in seara asta a tresarit pana sa se cufunde in profunzimea noptii. Sigur a citit cateva pagini inainte sa adoarma. Oare stie ca am purtat-o in ganduri pana ce linistea noptii a acoperit orice urma de ratiune? Ar fii trebuit sa-ti spun cat de frumoasa si linistita este cand doarme. Cat de fragila pare.
Maine ma voi mintii ca mi-e bine, insa ea, mai bine decat oricine, stie. Si nici macar nu am sa o pot minti. Cum sa minti cand vrei sa spui naiv toate gandurile pierdute si ragasite? Iar cafeaua cu mult lapte...

10 pe 18 sau Casuta cu pian

2009-05-18T17:30:00.003+03:00

Ambele reprezinta pentru mine totul. Si cand reprezinta totul nu poti sa taci. Nu poti sa nu scrii cand buricele degetelor simt furnicaturi. Cand mintea si inima iti urla impreuna sa nu taci.
Ti-as vorbi despre croissantul cu unt, dar n-ai intelege. Sau daca ai intelege nu ai putea sa-i simti gustul. Pentru ca gustul lui nu vine din mainile bucatareselor. Nu vine din ingrediente aruncate laolalta in cuptor. Gustul lui vine o data ce sorbi naiv si somnoros din cafeaua cu mult lapte. Si nici macar asta nu il desavarseste. Pentru ca aroma lui speciala i se datoreaza ei. Pentru ca doar ea e capabila sa dea gust unui banal croissant mancat pe fuga in orice dimineata. Cum as putea sa o tradez gustand singur din coca fada?
Cum as putea sa-mi aprind singur tigara dimineata si sa ma mint ca e bine? Cum as putea sa tac atunci cand ea stie cate am de spus?
Cum as putea sa renunt la casuta cu pian cand asta e visul ei? Cand mana ei ascunsa de mine pe clapele fericite creeaza idealuri.
Nu as putea sa-mi incep ziua altfel decat alaturi de ea in fiecare dimineata. Iar croissantul cu unt si cafeaua cu lapte vor fii mereu acolo pentru noi.

El

2009-04-11T19:58:00.001+03:00

El nu a putut sa puna orgoliul mai presus de dragoste. Nu putuse sa renunte la ceea ce simte pentru simple demonstratii. Renutase la orice forma de brutalitate pentru ceva atat de simplu. Iubise si coplesise. Transformase ceva maret si complex in ceva banal. Isi pierduse misterul si neincrederea ce-l defineau atat de mult. Paradoxal, momentul in care a hotarat ca vrea totul, a fost momentul cand s-a transformat in nimic. Fractiunea de secunda in care a pierdut doza de tristete, a fost aceeasi cu cea in care si-a omorat zambetele.
L-ai putea oare condamna pentru ceea ce a ajuns sa simta? L-ati putea declara vinovat pentru ca a renuntat la scut? L-as putea eu oare alunga si pierde printre randuri atat de prost scrise, doar pentru ca a indraznit iarasi sa iubeasca?
Putem si o facem. Pe el insa nu-l deranjeaza. In fond ce ar putea sa-l raneasca mai mult? Si daca nu l-am blama noi, s-ar blama singur fara retinere.
Daca vrei sa-l intalnesti, cauta in multime maxilarul lui inclestat de neputinta. Incearca sa-i zaresti ochii luminosi dupa un munte de dezamagire. Incearca sa pui punct unei propozitii pe care el nu vrea sa o inchida

Doua minute

2009-04-07T21:48:00.003+03:00

Eu nu trebuie sa o sun, este chiar langa mine pe malul lacului, unde avem
parte de liniste si dragoste, iar melodia pusa de tine se potriveste la
fix!

Te-am ascultat si l-am sunat pe cel iubit sa-i spun cat de mult il iubesc
dar nu mi-a raspuns.;))m-am suparat.

Sotul meu a ramas uimit, mi-a spus s il las 2 secunde sa se aseze jos si
apoi pot continua declaratia. A ramas fff surprins. Monica ploiesti.

I-am dat tel. si nu m-ia raspuns, ce zici m-a inteles.??

Buna ideea asta cu iubirea ,dar cu persoanele singure cum ramane?:-(Ia sa
ti vina o idee si pentru cei singuri;-) Bianca,Buc.

Am sunat dupa cum ati spus. Iubita mea credea ca am patit ceva (app
sunt sofer) i-am spus ca o iubesc. Am facut-o sa zambeasca. Am simtit asta
in vocea ei dulce. Va iubesc si va multumesc. Nicu Iasi

De ce vrei sa pui inimile indragostitilor pe jar? Ai idee ce inseamna sa
iubesti,dar fiindca esti certat cu acea persoana nu-ti permite orgoliul
sa-i spui te iubesc? Manuela!

Tocmai ti-am urmat sfatul, mi-am sunat prietena si i-am zis direct k o
iubesc: reactia.... A inceput sa planga! Jean Bucuresti.

Am sunat-o si stii ce...? M-a pus sa astept o secuda, apoi m-a pus sa
repet. Eu gandindu-ma ca nu a auzit am repetat dar de unde m-a inregistra
sa poata asculta si mai tarziu.

Sotiorul meu in fiecare zi ma suna si imi spune, te iubesc, la fel de mult
il iubesc si eu.

Si de aici a inceput:

Marian Boba la Kiss - Suna si spune-i ca il/o iubesti!
Asculta mai multe audio Divertisment »

Ce-ti doresc de ziua ta?

2009-04-02T12:43:00.000+03:00

Iti doresc sa pasesti din nou pe nori. Sa crezi in basme si in visuri. Sa-ti regasesti naivitatea pe care ai pierdut-o undeva. Pe care am pierdut-o impreuna undeva, fara sa ne dam seama. Iti doresc fericirea mult dorita si atat de meritata.
Iti mai doresc in fiecare noapte un cer plin de stele si raze de sperante in fiecare gand intunecat. Cine a spus ca trebuie sa stai incruntata atunci cand simti ca te-ai ratacit? Si de ce ai crezut?
Iti doresc o mare de zambete pentru fiecare seara si un munte de sperante pentru fiecare dimineata.
Ne doresc ploaie atunci cand facem dragoste si dor nebun atunci cand ne inselam crezand ca tot ce avem va trece.

Dialog de supermarket

2009-03-28T19:35:00.000+02:00

Ea catre el: “ ma duc eu la danonino, du-te tu dupa paine si ne vedem la mezeluri.”

Tu ce ai vota?

2009-03-16T14:52:00.002+02:00

Stai.

2009-03-03T23:45:00.002+02:00

Stai o clipa te rog. Stergeti lacrima si incerca sa-ti descretesti fruntea. Doar stai. Respira aerul rece al noptii de primavara. Si stai din nou. Lasa gandurile negre sa plece. Si daca nu vor, alunga-le tu cu un zambet. Ofera-le cel mai frumos zambet din lume. Si crede-ma ca vor intelege ca au gresit. Vor pleca spasite si se vor gandi de doua ori inainte de a incerca sa se intoarca la tine. Si stai din nou.
Acum poti incepe se te gandesti. La lucrurile de care iti poate fii dor. La momentele in care ai ras galagios. La noptile in care erai doar un copil. La noptile in care el te facea sa te simti rand pe rand, copila, femeie, regina si iarasi copila. La naivitatea pe care refuzi ca o mai adapostesti in gandurile tale. La sinceritatea pe care o judeci gresit ca fiind minciuna.
Ramai o clipa si priveste tabloul imaginar agatat de tavanul camerei tale. Vei gasi acolo toate anotimpurile si inceputurile lor pictate in ulei sau desenate in carbune.

Scrisoare deschisa

2009-01-13T21:20:00.002+02:00

Despre 2008 as putea sa-ti scriu atatea. Si ar fii fost corect din partea mea sa o fac atunci.
In 2008 mi-am trait mai departe visul. Doar ca am ajuns sa o fac mult mai bine intr-un loc mult mai bun. Ti-am tot vorbit despre fericirea mea atunci cand “fac” radio. Si asta fac. Si ma implineste in fiecare zi.
Frumusetea de a face radio nu poate fii redata in cuvinte de un blogger ratat ca mine. Nici macar blogger nu sunt, insa nu mi-am permis sa-mi spun scriitor. Poate doar un textier lipsit de originalitate.
Si tot atunci am intalnit-o pe ea. Iar despre ea ti-as putea scrie randuri intregi fara sa respir. Am sa-ti spun insa ca n-am sarutat-o asa cum merita, n-am privit-o mereu asa cum simteam si n-am tinut-o strans in brate asa cum mi-as fii dorit. Am primit mai mult decat am meritat. Mi-am gasit fericirea in rasul ei zgomotos, mi-am cules zambetele din privirile stralucitoare si mi-am luat linistea din glasul ei. Si din nou nu sunt corect.
Daca sunt corect, as scrie ca mi-a oferit fericirea, mi-a cules zambetele si mi-a redat linistea. Pentru ca ea a facut toate astea.
Eu sunt doar indragostit nebuneste de sanii ei, doar ii admir chipul in fiecare zi, doar ma pierd in mirosul parfumului ei, doar o ador asa cum n-am stiut ca se poate. Eu doar ma trezesc si adorm cu ea chiar si atunci cand nu e langa mine. Eu doar o iubesc in cel mai egoist mod cu putinta.
Si daca ar pleca, as putea oare sa o judec?

Jucarii stricate

2008-12-06T14:01:00.000+02:00

Ce vreau de Craciun? Vreau o casuta cu geamurile sparte. Pe acolo voi lasa sa intre speranta. Vreau un avion fara elice. Sa nu zboare caci vreau sa-l fac sa pluteasca. Mai adu-mi un puzzle incomplet. Sa-i caut si sa-i descopar piesele lipsa. Adu-mi o trusa de scule sa mimez ca stiu sa repar ceva. Vreau caiete albe pe care sa astern ce a mai ramas din gandurile mele. Si mai vreau un glob ciobit. Imi va aminti de imperfectiunea nostra.
Nu vreau tehnologii, colectii sau must-have-uri. Vreau sa ma convingi sa iubesc din nou Craciunul.

Ziua in care ingerii mor

2008-11-17T01:43:00.002+02:00

E fiecare zi de azi in care ramai dator cu un sarut. O imbratisare, o mangaiere sau cateva ceasuri de dragoste.
E ziua in care iti opresti lacrima in coltul ochiului. Las-o sa cada ratacita spre coltul gurii. Sa isi caute drumul pe obrazul tau, pana cand va razbi obosita.
E noaptea in care adormi incruntata. Fruntea te doare de atata incordare insa nu renunti in a iti umple fiinta cu rautata si ura. Si te doare si mai tare. Si cu cat te doare mai tare cu atat iti inclestezi dintii mai mult pentru a suporta o durere la care ai putea la fel de bine sa renunti. Dar asta ar fii prea usor pentru tine.
E dimineata in care te trezesti si nu zambesti. Alungi zambetul pentru a nu parea vulnerabila. Pentru a iti masca slabiciunile, alungi orice urma de fericire.
E in fiecare zi de maine.

Da. Ea are dreptate

2008-11-10T11:46:00.001+02:00

Am ales sa ma impart cu tine doar cand am avut nevoie. Ti-am scris doar cand tristetile, frustrarile si deprimarile mele ma faceau sa-mi creez drame. Nu am impartasit niciun strop din fericirea mea. Zambetele le-am tinut doar pentru mine. Imi marturisesc si recunosc pacatul.
Ce nu intelege ea? Ca tot ce am fost in ultimele luni ii datorez ei. Ca sunt asa pentru ca e prima persoana care imi spune buna dimineata. Nu i-am spus niciodata ca adorm intodeauna la cateva minute dupa ce o face ea, doar pentru a o privi cateva clipe dormind linistita. Doar pentru a fii constient de momentul in care se cuibareste in bratele mele.
Ma intreb de multe ori daca stie cat de responsabil ma simt atunci cand rade sanatos. Ma simt dator sa-i adunc mereu un zambet. Si asta ma face fericit. Atunci cand o vad implinita alaturi de mine ma simt fericit. Si ti-am ascuns asta. Si n-am fost corect. Si te-as ruga sa ma ierti. Insa nu tu trebuie sa ma ierti zi de zi.

Sa presupunem ca...

2008-10-29T23:08:00.002+02:00

…In Bucuresti sunt 3000 de prostituate. Adica, dupa ce scadem fetitele de pe centura, curvele de pe Victoriei, Matasari si restul Bucurestiilor, ne rezulta un numar. Din numarul asta mai scadem si tarfulitele ce primesc plata in natura, parcuri auto, cine la hoteluri si nopti transpirate in cluburi high-class. Acum ne ramane numarul final. 3000. Curve gen "Studenta stilata ofer companie domnilor generosi. Zona piata Alba Iulia."
…Fiecare din cele trei mii are cativa clienti celebri/cunoscuti/vedete. Si cel putin un politician. Nu stiu daca exista 3000 de politiceni dar in mod sigur exista mult mai multi functionari publici, deci ramane cifra de 3. Mii.
…Toti parvenitii astia fura din banii nostrii.
…Fac cel putin o vizita pe saptamana la bagaboantele mai sus amintite.
…Tariful curtezanelor pentru ei este de 500 de euro. Am auzit vorbindu-se despre sume mult mai mari, dar azi imaginatia mea e ingaduitoare.
Acum, sa calculam. Nu mai presupunem nimic. Matematica in forma ei pura si neslefuita. Daca 3000 de functionari publici impotenti merg la curve si platesc 500 de euro pe reprezentatie asta inseamna UN MILION CINCI SUTE DE MII DE EURO!!! Pe saptamana. Deci pe luna inseamna fix si in cap sase milioane de euro.
Acum, recunosc ca am exagerat. Am aberat. Poate nu sunt 3000 de politicieni si functionari care “cotizeaza” (trei mii de curve sunt sigur!). Poate nu toti din cei care o fac, fura din banii mei. Impartim suma. Cu cat vrei tu. De la 1 la 6. In cel mai bun caz ramane un milion. Un milion de euro (sa calculam in lei?) pe care noi il platim ca ei sa transpire porceste, iar ele sa ma priveasca de sus dintr-o masina pe care eu i-am cumparat-o. Haios.

Let me entertain you (sa cautam impreuna incheierea)

2008-10-15T21:27:00.003+03:00

Lasa-ma sa fiu cel care te distreaza. Cel care te amuza. Sa fiu actorul de comedie care starneste hohote de ras. Nu vreau aplauze. Nu vreau recunostinta si nici macar multumiri. Vreau doar sa razi.
Lasa-ma sa fiu cel care iti aduce un zambet. Cel care iti lumineaza privirea. E tot ce stiu sa fac.
Lasa-ma sa fac uitate toate cele ce-ti intristeaza surasul.
…..
Tu cum ai continua?

EL

2008-10-10T11:17:00.002+03:00

Ultima camera pe stanga. Acolo era salonul unde zacea de cateva zile. Mirosul de spital nu i-a placut niciodata. De fapt evitase dintodeauna vizitele la spital. Acum insa mirosul acela de medicamente amestecat cu cel de boala devenise al lui.
Ar fi avut timp sa se gandeasca. Se multumea insa sa priveasca tamp catre nicaieri si sa asculte sunetul acela facut de picaturile de ploaie ce cadeau pe tabla ruginita si usor desprinsa ce invelea pervazul exterior al ferestrei.
Din cand in cand usa ii era deschisa de o asistenta grasa ce il intreba mereu acelasi lucru. Cum te mai simti?. Zambea stricat si ii raspundea politicos mai bine. In realitate nici nu-l interesa daca se va face sau nu bine. Daca va parasi maine spitalul sau va mai sta aici o saptamana. Nimeni nu-l astepta afara. Nimanui nu ii pasa daca EL se intoarce sau nu. Scurta lui disparitie nu avea sa zdruncine universal nimanui. In fond, putea sa nu se mai intoarca niciodata.

Hai sa...

2008-10-09T20:25:00.001+03:00

...ne jucam. Tu si cu mine. Vrei? Hai sa ne imaginam ca suntem un cuplu. Cum suna? Hai sa ne imaginam ca ne tinem de mana. Ca adormi in fiecare seara pe bratul meu in timp ce cealalta mana iti mangaie usor fruntea. Sa ne imaginam ca atunci cand ceilalti vor sa aiba totul, noi nu ne vrem decat unul pe celalalt.
Hai sa ne imaginam ca dansam. Ca ne iubim pe covor intr-o noapte rece de iarna. Hai sa ne imaginam ca ne credem. Sa credem in cuvinte macar pentru o clipa. Hai sa ne imaginam ca am stii si ce sa spunem desi habar nu avem.
Hai sa ne imaginam ca plangem. Ca ne stergem unul altuia lacrimile incercand in zadar sa zambim. Hai sa ne imaginam ca ne putem imagina cum e sa jucam jocul asta la nesfarsit.

50 de fericire

2008-09-25T21:15:00.001+03:00

Sfarsituri ce acum iti par nimicuri. Adevarate drame ce peste timp le vezi ca pe niste simple dame. Nimic nu le face mai speciale decat prezenta ta acolo.
Din nu stiu ce motive incerci sa cauti partile bune. Iti doresti sa ramai doar cu zambetele. Adevarul e, ca nici macar nu le mai poti viziona. Fiinta ta cauta cu tarie sa creada ca nu s-a inselat. Ca nu a fost in zadar. Insa zambetele s-au stins cu mult timp in urma. Chipul plin de lumina l-ai pierdut undeva in trecut. Nici macar nu stii care a fost momentul de neatentie in care l-ai pierdut.
Naiv crezi intr-o data viitoare. Poate vei intelege ca fericirea nu vine la sticla. Intodeauna la shoturi.

Un an

2008-09-24T18:16:00.001+03:00

Am in minte cateva variante de inceput pentru postul asta, fie naive, fie siropoase, fie total comune si kitschoase. Adevarul e ca trebuie sa-i multumesc si nu stiu cum sa o fac fara sa fiu foarte explicit.
As putea sa enumar din nou motivele pentru care sunt aici, insa am mai facut-o in cateva randuri si iti marturisesc ca de multe ori imi pun si eu aceeasi intrebare. Am renuntat insa a mai cauta explicatii. Am incetat sa mai caut cauza, insa am ales sa ma bucur din plin de efect.
Nu ma impart cu tine in momentele in care imi gasesc fericirea. Nu iti las nici o particica din mine atunci cand sufletul usor isi gaseste linistea. Egoist din cale afara, vin plangand la tine atunci cand neintelegerile mele cu real life-ul devin dezarmante. Ca un copil rasfatat astept sa-mi “iei partea”. De multe ori e de ajuns sa ma asculti. Sa stiu ca rezonezi. Ca vibram impreuna.
Simt nevoia sa fac o plecaciune. Sa ma aplec atat de mult in fata ta, incat sa-mi simti umilinta si recunostinta. Un an impreuna. E doar primul.

Locul unde cuvintele mor

2008-09-18T12:04:00.000+03:00

E situat undeva in spatele dintilor. Acolo se opresc. Acolo mor cuvintele si se naste tacerea. Daca vrei sa gasesti linistea caut-o pe varful limbi ce loveste dintii in mutenie.
De ce le ucidem? Sa aiba ea dreptate? Sa fie adevarat oare ca momentul in care cuvintele prind viata faptele devin certitudine? Ca lucrurile nespuse pot fi negate? Dar daca nu pot fi uitate?
Cuvintele te asculta supuse. Vesnic credincioase. Se lasa omorate pentru tine. Pentru o cauza in care ele nu cred. Insa te inteleg pierdute undeva in spatele dintilor. Caci acolo e locul unde cuvintele mor.

Putina liniste

2008-09-12T11:46:00.001+03:00

Eu sunt Marian si va urasc pe toti!
Va multumesc pentru intelegere.

Din nou despre fluturi si oameni

2008-09-01T21:51:00.000+03:00

Pentru zambetul ei au izbucnit razboaie. Pentru privirea ei s-au aruncat cuvinte grele. Pentru atingere ei s-au pierdut averi. S-au distrus reputatii.
Pentru o vorba buna s-au dat receptii, iar una rece a provocat adevarate tragedii. Copii transormati in barbati si barbati deveniti nebuni.
Pentru mana ei s-au declansat cruciade iar sarutul ei a provocat dueluri. Noptiile cu ea au starnit fantezii si fantasme.
Sub fereastra ei s-au compus serenade, iar chipul sau a inspirat pictori. Poetii i-au dedicat volume, iar nobilii si-au oferit mosiile.
Dar pentru lacrima ei, nu a fost decat el.

EL (ratacit pe drumul spre sfarsit)

2008-08-27T22:34:00.003+03:00

Doamne, si daca nu si-ar fi promis ca nu o sa mai fie asa. Daca nu ar fi incercat sa nu-si mai recapete sufletul. Nici macar nu stie ce s-a intamplat. Un moment de neatentie, un joc incitant sau poate chiar placerea lui de a se simtii mizerabil.
Cat i-ar placea sa se poate pedepsi pentru greseala lui. Sa se exileze undeva, singur, fara apa si mancare. Sa indurere durerile trupului pana ce va fi prins de ameteli. Pana cand amorteala aceea placuta se va lasa usor pe umerii sai. Ai simtit vreodata ca plutesti? Ca toate rele din lume se aduna asupra ta, iar tu cu gandul la ele, zambesti? Si nu e un zambet tamp. Nu e un zambet fals.
E doar un zambet ratacit in coltul gurii pe care scrie sters: stiam.

Voolgar

2008-08-18T16:21:00.002+03:00

Imi plac masculii cu bani care nu fac parte de high class. Baietii ce se feresc de bamboo si fratelli. Domnii pentru care office e un place intr-o firma, nu unul in care le saliveaza ochii dupa pitzipoance modificate. Ce-i ce nu isi tuneaza anapoda masinile si nu isi intretin curtezanele. Gentelmanii care spun multumesc dupa ce chelnerul le aduce apa plata si nu isi curata nasul la semafoare.
Imi ramane in mintea replica unui bun amic in momentul in care o tanara l-a intrebat unde lucreaza si cat castiga. "Castig mult mai bine decat sunt dispus sa cheltuiesc cu tine vreodata".

Spectacol anulat

2008-08-14T23:52:00.005+03:00

Lasa-ma sa fiu trist astazi. Nu te supara daca nu voi zambi vazandu-te razand. Nu ma certa daca am sa tac mai mult decat de obicei. Azi vreau sa fiu trist. Imi doresc asta cu toata fiinta. Permite-mi sa inchid ochii.
Lasa actorul sa doarma. E obosit. Maine isi va respecta din nou contractul. Va rade conform scriptului. Azi insa, nu. Azi nu o sa-ti raspunda la telefon. Stie ca replicile vor suna fals chiar si in urechile lui. Si mai stie ca e un amator, pentru ca astazi nu poate sa joace. Permite-i insa, sa inchida ochii.
Nu ne trezi astazi din scufundarea nostra. Nu cautam o stare de bine. Astazi cautam sa ne fie rau. Mai corect spus, caut sa-mi fie rau, pentru ca actorul doarme. Caut sa ma doara. Sa-mi amintesc cum e sa te doara si sa nu poti tipa. Sa-mi amintesc cum e sa tipi si sa nu auda nimeni.
Vreau sa simt iarasi neputinta. Lasa-ma sa-mi caut privirea inexpresiva si zambetul tamp. Permite-ne sa inchidem ochii.

Denunt umanitar

2008-08-07T13:24:00.002+03:00

Zilele trecute aveam o pofta nebuna de bloguit. Nu de scris. De citit. Voiam doar sa intru in intimitatile altora. Asa am descoperit blogul asta. Ti-l recomand. Daca vrei sa-mi recomanzi si tu cateva bloguri, nu doar ca esti liber sa o faci, ba chiar te rog.

Restul, e tacere

2008-07-31T01:53:00.002+03:00

Am uitat care a fost exact momentul in care a incoltit in mintea mea. Am incercat sa-i gasesc raspunsurile, definitiile menite sa-i opreasca raspandirea dureroasa.
Intrebarea, cum arata muzica?, caci desprea ea e vorba, nu a capatat inca raspunsul perfect. Insa poate adopta in fiecare clipa un altul.
Muzica este in rasul unui copil, in plansul unui parinte, in privirea ei copilaroasa sau in mana ta ce-i exploreaza trupul. Poti gasi muzica intr-un pahar indestulator de apa, baut cu pofta sau in pumnul stras ridicat spre cer in semn de victorie. O poti simti atunci cand tremuri de emotie sau de placere la fel de bine ca atunci cand iti umpli plamanii cu aerul muntelui. Daca esti atent, poate o zaresti intr-un rasarit dintre valuri sau intr-un apus rosu.
O fredonezi mereu arunci cand incerci sa te ascunzi de ploaie si atunci cand primesti un dar.
Cauta muzica dincolo de sunete si note. Dincolo de portativ. Si daca o gasesti, ascult-o.

Am ales Kiss FM

2008-07-15T10:42:00.004+03:00

Am intarziat voluntar sa-ti vorbesc despre plecarea de la Student FM, tocmai pentru ca voiam sa fac publica si noua destinatie.
Acum pot sa-ti spun ca sunt (momentan) cea mai noua voce Kiss FM. Oferta celor de la Kiss inseamna pentru mine o recunostinta a celor trei ani petrecuti la Student FM. Inseamna o mare provocare si bineinteles vecinatatea cu niste super profesionisti. In concluzie, ne auzim la Kiss FM.
Cat despre plecarea de la Student FM, probabil ea nu s-ar fi intamplat daca postul nu ar fi fost vandut. Nu spun ca noii propietari sunt asa si pe dincolo, din contra, au vrut sa lucram impreuna si chiar mi-au facut o oferta atractiva in privinta asta. Daca nu ar fi intervenit povestea cu Kiss FM, eram foarte tentat sa lucrez cu ei. In orice caz sper din suflet sa faca treaba buna si ii asigur de toata aprecierea mea.
Ca sa ne intelegem insa. Student FM a murit. Formatul si ideea dupa care faceam noi radio, nu vor fii preluate. Probabil nici numele nu va fii pastrat. Asta nu inseamna ca cineva si-a batut joc de noi, asa cum au aparut unele mesaje pe forum. Radioul este o afacere. Sorry.
Pentru cei care il fac e pasiune, pentru propietari va fii intodeauna business. A fost decizia lor si nu i-am judecat nici o secunda pentru asta.
Multumesc sincer tuturor celor care in perioada asta s-au aratat interesati de mine. Chiar daca am refuzat cateva propuneri nu inseamna ca mi-au displacut. Doar ca am ales ceea ce consider a fii cel mai potrivit pentru mine.
Kiss FM, pentru ca rautaciosul din viata de zi cu zi si tristul de pe blog nu e complet fara micul zambet de pe radio.

Marile zambete

2008-07-13T15:01:00.001+03:00

Marile bucurii vin din micile zambete. Din priviri timide. Din atingeri pierdute si cuvinte inca nevinovate.
Marile bucurii nu vin odata cu patruderea in high class. Vin cu gasirea unui prieten acolo. Vin odata cu realizarea unui vis, cu “buna dimineata” soptit de ea, si cu muzica in suridina atunci cand te vezi evadat.
Nu le vei gasi nici in conturi, nici in botox si nici macar in cmc. Incearca sa gasesti turatia perfecta. Cauta momentul in care motorul tace iar tu inchizi ochii pentru o clipa ce pare nesfarsita. Inlocuieste toxina botulinica cu un ruj scump si nu lupta pentru zerouri. Un multumesc inlacrimat iti poate aduce un mic zambet. Si cum sti deja, marile bucurii vin odata cu micile zambete.

We never change

2008-07-02T22:08:00.003+03:00

Ies din dus si ma opresc pe covorul din sufragerie. Intuneric. Inchid ochii si-l las sa ma patrunda in timp ce ma intind obosit. Arunc cateva cuburi cu gheata intr-un pahar mai mult gol cu whiskey si…play. We never change. Coldplay. Nu stiu de ce dar nu sunt capabil sa aud decat refrenul. Incerc sa-I gasesc o explicatie. Ne schimbam sau nu? NU.
Nu ne schimbam. Schimbam doar perceptia lor despre noi. Imaginea nostra pe retina lor. Sau poate retina lor vede mai tarziu ce a refuzat sa vada initial. Insa nu e schimbare. E doar cunostere.
Si de foarte multe ori cunoasterea duce la ura. Iar ura la o cunoastere mult prea exacta. Am tot mai des convingerea ca ura e cea mai profunda forma de cunoastere.
As vrea sa va urasc pe toti in timp ce ascultam impreuna, precum o gasca de emo ciudati, Coldplay.

coldplay we never change
Asculta mai multe audio Muzica »

Prea mult

2008-06-16T22:57:00.002+03:00

La minutul 4:33, femeia lovita cu piciorul isi tine de mana baietelul.
La minutul 6:13, ortacul vorbeste despre drogurile gasite la penetzeu. Nu stiu de ce dar carpatiu’ din mana si figura usor agitata nu ii ofera o nota de incredere.
La minutul 6:30, bunul simt moare. Multumiri celor care au plantat flori in piata Universitatii cu tarnacoapele fiind astfel prima forma de ADP pe care a intalnit-o capitala.

Lansez o invitatie pentru minerii care in ’90 au rupt capete, au batut femei si batrani sub aplauzele mintilor inchise si multumirile scarboase. Veniti acum. Va asteptam in piata Universitatii, intr-o zi de luni dimineata. Am sigurata ca trupele noastre de soferi vor depasi numeric trupele disponibilizate de ortaci. Ca bata din portbagaj si pistolul de sub scaun sunt deajuns sa faca fata catorva tarnacoape rupte.

EL (inca nesfarsit)

2008-06-12T20:59:00.002+03:00

Cauta momentul. Cu ochii inchisi, incerca sa isi aduca aminte care a fost momentul in care s-a schimbat. Cand a avut curajul sa isi piarda speranta? Oricat ar fi incercat nu isi putea aminti. Cert e ca, undeva, intr-un moment pe care nu il putea constientiza, se schimbase.
Lehamitea puse stapanire pe el, insa asta nu mai reprezenta o noutate. Se obisnuise si chiar de multe ori ii facea o placere bolnava.
Ce l-a facut sa nu le mai tina in brate diminetile? Neputina de a isi raspunde il epuiza. Probabil multele nopti pierdute in garsoniere straine isi spuse el. “E ceva normal”. Apoi tacu, rusinat ca a murdarit linistea in care se afundase. I se paru ca vocea lui nu e cea obisnuita. Nu o recunoscuse, insa nu indrazni sa mai spuna ceva. In fond, ce importanta avea daca era sau nu vocea lui?
Apoi mintea ii fugi spre un alt gand. Daca o face cu buna stiinta? Daca isi impune sigur nefericirea? Nu cumva egoistul din el se martirizeaza singur? Se plaseaza dincolo, doar pentru ca vrea sa fie diferit. Sa arunce priviri ingaduitoare celor ce indraznesc sa…
Sa ce? Sa traiasca, sa fie fericiti, sa iubeasca, sa rada, sa cante si sa spere? Prostii.
EL nu deranja pe nimeni cu prezenta lui. Nici cu gandurile, ideile si vorbele sale. Deschide ochii. O priveste sec si pleaca. Trebuia.

Doar un zambet

2008-06-10T23:25:00.002+03:00

Pentru astfel de momente merita. Merita sa taci, atunci cand in cap ai o lunga insiruire de mortii masii.
Cum sa renunt la blog cand Anna imi spune ca atunci cand face dragoste “nu sunt femeie, sunt doar fericita”?
Cum sa nu ma raportez de multe ori la parerile, ideile si micile vostre filosofii? Cum sa nu cred in comunitatea nostra si in scurtele noastre vizite?
Rozana vorbeste undeva despre “priviri moarte la oameni vii”. Merita sa citesti tone de prostii, doar pentru un moment in care te regasesti si rezonezi cu gandurile altcuiva.
Sunt frustrat in multe randuri, si de multe ori imi cant frustrarile aici. Le tip aici pentru a continua. Am gasit portita de scapare. Iesirea de urgenta din toate incruntarile. Mana trecuta peste fruntea plina de praf.
Nu renunt la zambetul starnit de o ideea banala, nici la admiratia fata de voi. Multumesc!

Intrebare pentru femeia din tine

2008-06-01T18:36:00.002+03:00

Cand ai devenit femeie? Dupa prima noaptea? Dupa primul job? Dupa ce i-ai gatit lui pentru prima oara?
In momentul in care ai spus te iubesc? Sau poate te simti femeie de fiecare data cand te face el sa te simti una dintre ele.
Oare ai devenit femeie atunci cand ai avut maturitatea sa refuzi compromisul? Sau atunci cand ai avut inteligenta sa nu spui “ti-am spus eu”?
Oare momentul in care ai primit prima floare, te-a facut sa te simti femeie?
Te simti femeie de cate ori radiezi? Atunci cand ti se spune ca esti frumoasa dimineata.
Obisnuind sa credeti ca in fiecare barbat se ascunde un baietel, ne permiteti sa ne inselam crezand ca in fiecare fata se ascunde o femeie.
Dar stii sa fii una dintre ele?

Aripi frante

2008-05-25T12:33:00.001+03:00

Cate visuri ai spulberat? Cate vise ai negat? Cate destine ai marcat cautandu-ti propria-ti fericire?
Te-ai intrebat vreodata, macar o singura data, cate lacrimi au existat din cauza ta? Cate inimi ai nimicit?
Asemeni calului troian, intai te oferi drept trofeu, iar apoi lovesti. Din spatele liniilor inamice razboiul arata altfel. E mult mai usor cand adversarul te iubeste. Cand dusmanul, iti mangaie fata lasand urme de sange, iar tu dai dovada victoriei supreme. Pleci. Nu-l omori asa cum ar trebui sa-ti scrie in fisa postului. Tu pleci si-l lasi sa zaca in soarta-i mizerabila.
Precum un mercenar, ajungi acasa fara mustrari de constiinta, iti faci un dus pentru a scapa de mirosul mortii si zambesti spurcat sperand ca a fost ultima oara.

Scafandrul si fluturele

2008-05-14T21:04:00.001+03:00

Pentru tine

2008-05-08T20:58:00.001+03:00

Lumea contemporana

2008-05-05T22:22:00.002+03:00

Faptul ca a fost de acord sa-i postez gandurile, m-a facut sa-mi cenzurez si chiar sa-mi opresc de la "tiparire" comentariul. Te-am lasat pe tine sa vorbesti despre o persoana pe care nu o cunosti. Alusia spune ca nu trebuie sa judecam. Eylina se proclama scarbita, Urzika remarca lipsa intelectului, iar Nico vorbeste despre amploare fenomenului. Plecand insa de la comenariul Rozanei, care se multumeste sa constate, vin si iti propun un joc.
Un joc al lipsei de imaginatie si al abundentei spiritului de observatie.
Cum arata contemporaneitatea ta? Cum ii descrii pe barbatul si femeia din contemporaneitate?

De ce iubim femeile

2008-05-01T21:07:00.001+03:00

marian.boba: libera a?
ea: da
ea: dar vreau sa-mi dau demisia
ea: nu mai vreau sa lucrez
ea: nu e munca de mine
marian.boba: de ce
marian.boba: ?
marian.boba: da ce e de tine
marian.boba: ?
ea: distractia
ea: statul degeaba
ea: o fata ca mine se descurca mereu
marian.boba: i auzi
marian.boba: cum?
ea: de ce exista barbatii? pt o femeie?
marian.boba: si o femeie exista pt bani lor nu
marian.boba: ?
ea: vezi ca stii
ea: nu am dreptate?
marian.boba: te ai culca cu cineva pt bani
marian.boba: ?
ea: da
ea: am stat cu unii doar pt asta
ea: toate suntem asa
marian.boba: si cand nu o sa mai fii frumoasa
marian.boba: ?
ea: pt asta exista casatoria
marian.boba: pot sa pun discutia asta pe blog?
ea: nuuuu
ea: de ce sa o pui?
marian.boba: e f interesanta
ea: nuu
ea: sa nu o pui
marian.boba: iti tai numele
marian.boba: nu las numele tau
ea: ca sa ma barfeasca lumea?
ea: nu multumesc
marian.boba: ca sa vezi ce gandesc si altii despre ce spui tu
ea: nu o sa recunoasca nimeni
ea: cine e prost sa recunoasca
ea: eu nu am nimic de pierdut daca recunosc in fata ta
marian.boba: din moment ce nu ti pun numele
marian.boba: nu o sa stie nimeni
ea: fa ce vrei
ea: dar zii u
ea: u nu esti de acord cu mine?

Plantatiile de sticla

2008-04-29T21:22:00.003+03:00

Iti place sa te minti. Sa te crezi liber. Sa iti spui in cele cateva secunde in care poti respira, ca zbori undeva dincolo de peretii din sticla.
Te minti spunandu-ti naiv ca te poti umaniza citind iarasi o carte. Ar fi in zadar. Si oricum nu mai ai timpul, luciditatea si placerea de a citi. Ai renuntat de mult. Iti mai spui in cele cateva clipe in care te privesti in oglinda din toaleta ca e ceva provizoriu. Deadlineurile si toate cele vor trece. Te vor avansa.
Adevarul e ca dintr-o multinationala nu a evadat nimeni.
Lumea de acolo e una aparte. “Oameni” ce au uitat sa fie oameni. Fiinte care nu isi mai permit sa aiba suflet. Sufetul era o slabiciune si decizia de exterminare a lui a fost luata imediat dupa cea de inlaturare a ferestrelor. Fara ferestre si fara suflete.
Aici, nu vei visa niciodata la o tigara fumata trantit in iarba, sau la o cana de apa rece din fantana intr-o zi caniculara. Singurul vis e acela de a termina la timp si astfel de a supravietui. In fond, in gandurile tale te minti ca esti un supravietuitor.
Mancarea, pentru care iti faceai totusi timp la inceputuri, e acum servita pe birou, intre tastatura si mouse. Cand ai mirosit ultima data cina? Cand a fost ultimul moment in care mirosul ti-a produs pofta?
Te declari neinteles. Ai o aventura la serviciu pentru ca partenerul nu e atat de matur incat sa inteleaga ce faci tu. Cine esti tu cu adevarat si care e rolul tau in sistem. In realitate stii ca nu te poti inmulti in afara speciei. Relatiile cu cei de afara sunt permise insa total inutile. Rasa superioara poate aparea doar din voi, pionierii sclaviei multinationale.

23 pe 28

2008-04-25T22:52:00.002+03:00

Ce o sa fac? O sa-mi torn un pahar de whiskey, o sa-mi aprind o tigara, si intins pe covorul din sufragerie, am sa invat din nou sa levitez. Am sa ma ridic gandindu-ma la nimic.
Am sa-mi divinizez iarasi nefericirea, o sa ma sperie neimplinirea si o sa-mi gasesc in ganduri raspunsuri pentru toate intrebarile ce nu mi-au fost niciodata adresate.
Pentru o clipa, voi atinge perfectiunea. Acolo, am sa intalnesc toate femeile pe care nu le voi cunoaste niciodata, imi voi vedea visele pe care nu le voi crea niciodata, copii ce nu-mi vor spune niciodata tata. Acolo, in clona perfectiunii mele, voi rade asa cum nu am sa rad si am sa plang iarasi cu lacrimi.
Iar cand am sa ma intorc, am sa ma intreb din nou, de ce directorul numit sperante de pe desktop e inca gol?

Mic dictionar de Bucuresti

2008-04-22T14:37:00.000+03:00

Mall= Loc de pelerinaj pentru tinerii (de toate varstele) din toate categoriile sociale in scopuri diferite. Ex.shopping, dat cu geana, defilari, tras de suc, vorbit la telefon in sala de cinema.
Tot aici gasiti moastele de vara-iarna ale preapurtatilor Zara, Cellini, Sarrieri, Musette

La Fitze= (sinonim) La Bashini

Poponetz= Fiinta parazita, nevertebrata. Se hraneste prin fotosinteza pozelor paparazzi. Se inmulteste cu fiinte din aceeasi specie parazita atat de la noi cat si din zona Siberiei. Inrudit cu puiul de cocos si juniorul de hrebe

Bamboo= Denumire acordata cladirii in care isi desfasoara activitatea adevarata bursa de valori. Marfurile de aici sunt evaluate, cumparate, evaluate mai apoi din toate unghiurile si din putinele perspective, urmand sa fie cesionate catre alti brokeri. Cota de piata a marfurilor creste in functie de numarul defilarilor, al shootingurilor si cel al aparitiilor in zona Dorobanti

Cu ochii larg inchisi

2008-04-14T22:58:00.001+03:00

Nu-mi amintesc cand s-a intamplat prima data. Care a fost momentul in care m-am indragostit de intuneric. Momentul in care l-am primit in viata mea, cu mainile tremurand si cu frica pe chip. Stiu insa, ca el nu tradeaza. El nu face promisiuni pe care nu le poate onora si mult mai important, iarta tradarile si greselile.
Intunericul a vazut prea multe ca sa mai poate fi dezamagit de ceva.
El nu asteapta de la tine decat sa-l observi. Sa stii ca e acolo. Ca e acolo pentru tine. Singurul care iti poate oferi liniste, care nu te intreaba nimic multumindu-se doar cu cele spuse de tine. El tace si asculta asemeni unui barman din filmele americane. E acolo sa te protejeze si sa-ti vorbeasca in putinele momente in care te considera demn pentru a se face auzit.
Intunericul nu simte mila. Nu o sa-l impresioneze lacrimile sau povestile tale. A auzit altele si mai triste. Indiferent de pasurile tale, te va asculta, te va primi si maine in bratele lui si iti va veghea somnul.
La fel ca in cazul unui amant de o noapte, nu o sa-l gasesti langa tine dimineata. Pleaca, Dumnezeu stie unde, insa cu o fidelitate de care tu inca nu ai avut parte te va cuceri si noaptea urmatoare. In zadar sa te superi pe el ca nu ti-a oferit imbratisarile si sarutarile de dimineata. Te vei lasa iarasi sedus(a) stiind ca maine dimineata va lipsi din nou.

MB recomanda

2008-04-05T11:06:00.006+03:00

The Bucket list
No country for old man
Proof
10,000 BC

EL (nesfarsit)

2008-03-31T22:10:00.004+03:00

Nici nu ajunsese si deja isi dorea sa plece. Ea ii deschise abia iesita din dus, nemachiata, in halatul primit de la el si cu o vizibila teama pe chip. Intra. Ar vrea sa plece, dar ceva il tine. Poate gustul succesului, poate pedeapsa pe care si-o aplica singur pentru naivitatea de candva.
Se apropie sa-l sarute pe obraz. Mirosul pe care il oprea in piept altadata, nu ii provoca decat scarba si dezgust. Isi tinu respiratia timp de cateva secunde apoi se departa.
Ii zambi timida. O privi indifferent.
Se intreba de ce a venit. Acum realizeaza ca nu are niciun motiv precis pentru care a venit. In mod sigur nu a venit pentru ea, mai degraba pentru el. Se aseza pe coltarul din bucatarie si isi aprinse o tigara. Face eforturi sa fie politicos atunci cand refuza cafeaua. Ii spune direct ca nu e la curent cu promovarea ei dar ii arunca un “felicitari” mai mult compatimitor decat laudativ.
Zambeste la gandul ca altadata i-ar fii spus ca e mandru de ea. Acum nici macar nu o sa tina minte noul post pe care ea il ocupa.
Se aseaza langa el si-l priveste rusinata.
Simte ca nu mai are aer. Ca intreaga lui intimidate e violata de aceasta…intrusa. Ar vrea sa se ridice si sa plece, dar…oare ce o sa creada ea? O sa creada ca inca o iubeste, ca face asta din slabiciune, iar el…EL s-a vindecat si abia acum o poate privi fara sa o doreasca. Acum, e doar scarbit.

Delirant

2008-03-25T22:35:00.004+02:00

EU sunt cel mai destept om din Romania. Patapievici ma suna sa bem o cafea impreuna. Plesu ma suna noaptea cand are probleme existentiale. NU. M-am razgandit. Nu din Romania. Din lume. Din tot universu’.
De asemenea sunt cel mai frumos. Cel mai bun si cel mai milos. Astept statuie in fata primariei din Resita, zeificarea mea. In calendarul bisericesc, in dreptul zilei de 28 aprilie sa fie trecut cu rosu Sf. Marian. Sa se tina post 2 luni inaintea zilei de 28 aprilie. Sa fie decretata sarbatoare nationala. Bugetarii, elevii si studentii sa aiba zi libera. Tot atunci companiile de telefonie mobile isi vor reduce tarifele. Ba nu. O sa fie gratis. Or sa te plateasca ei. 1 euro minutu’.
Scrieti ode in cinstea mea. Cantece, poezii. Biografia mea se va vinde intr-un milliard de exemplare. Apoi o sa apara editia revizuita ce se va vinde intr-un alt milliard de exemplare. Chipul meu va fi pe drapele din toata lumea. Universitatile vor da numele meu unor sali de curs foarte importante. Bulevarde din lumea intreaga o sa-mi poarte numele. Bulevarde si chiar orase.
Oscarul il va primi un film ce imi va ecraniza viata. Adunari pe stadioane imi vor fi inchinate. Se vor varsa lacrimi. Mamele isi vor boteza nou nascutii cu numele meu. Istoria va dedica pagini intregi vietii mele.
Si cu toate astea, nu am facut nimic. Dar le primesc onorat. Multumesc.

Ce am face fara femei?

2008-03-18T19:12:00.002+02:00

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arculsi bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, copilul se imbolnaveste. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult deacasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pieleasi blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie -Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe decasa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal. Incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand.
...peste ceva vreme...
Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca deobicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si ...pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.
Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

P.S: Text cules din folclor.

MB se (te) intreaba

2008-03-14T19:17:00.002+02:00

Cand a renuntat Bucurestiul la prioritatea de dreapta in favoarea micii intelegeri?

Singur pe blog

2008-03-11T00:50:00.001+02:00

O voce in mobil, un cuvant ce iti umple spatiul cand esti in trafic sau cand iti astepti randul la banca. Un suflet ce uneori iti completeaza singuratatea. A te simti singur intr-o relatie e groaznic, dar sa ai pe cineva alaturi in singuratatea ta poate fii, daca nu placut, cel putin practic. Dragostea, uneori oarba, uneori practica, alteori comoda, interesata, conditionata, limitata, prea mult analizata, neinteleasa si mai mereu dureroasa.
Dintre toate, probabil cea oarba e mai putin pamanteana. Mai intensa decat toate si in mod sigur, greu de uitat.
Un zambet atunci cand ai nevoie, un zambet atunci cand are nevoie, o mana prinsa intre palmele ei, un sarut plans cu lacrimi uscate, secunde fara respiratie sau minute in care ii admiri tacut sanii. Gasesti pefectiunea in imperfect, frumosul in urat sau curatul in murdar. Dragostea, momente in care razi din nimic si plangi din orice.
Un chip vazut doar inchizand ochii, o mangaiere simtita doar atunci, umanizarea ce sperai sa nu revina niciodata. Dragostea simtita in “te iubesc”-ul ei, dragostea eliberata de privirea ta. Dragostea ce inca nu e inteleasa din cuvinte.

Incheiere fara sfarsit

2008-03-04T19:38:00.000+02:00

150 de femei mor anual din cauza violentei domestice, 2.500 de romani mor anual in accidente de masina,
peste 50.000 de romani mor anual din cauza fumatului, 36 de milioane de oamani mor in intreaga lume, anual, din cauza foametei, peste 2 milioane de oameni mor, tot anual, din cauza muncii, 2,5 milioane de oameni mor anual dupa ce sunt intepati de tantari, 1,6 milioane mor din cauza lipsei de apa, 400.000 din cauza drogurilor, 7000, 26.000, 130.000, ciroza, tumori maligne, poluare si mai stiu eu ce.
Cand am incetat sa mai plangem si am inceput sa numaram?
Cand i-am luat individului personalitatea si i-am dat in schimb un numar de ordine? 1 om a murit din cauza diabetului. Nu e subiect de presa si nici macar stire pentru ora 5.
2.500 de romani mor in accidente de masina. 2.500 de zambete dispar. Parinti, copii, frati, nepoti, vecini, prieteni, colegi. Dincolo de cifre se ascund tot atatea povesti. Povesti ce se incheie fara sfarsit. Brusc. Ca si cum autorul renunta la personaj, aruncand manuscrisul in sertarul unui birou prafuit de atatea calcule si statistici.
Candva, undeva, cineva o sa te intrerupa in timp ce numeri si o sa-ti spuna o poveste. Ma intreb daca o sa-l asculti.

Esti marlan daca:

2008-03-03T18:07:00.001+02:00

scuipi in trafic, in conditiile in care ai voie doar sa injuri; agati fete oferindu-le bautura din care tu deja savurezi lacom; arunci pachetul de tigari si sticlele goale unde vrea steroidu’ tau; vorbesti tare la telefon cand imi beau linistit cafeaua; vorbesti nepoliticos sau superior chelnerului; obligi toata coloana de masini stationata in trafic sa-ti asculte muzica; nu cedezi locul femeilor insarcinate; injuri in autobuz/metrou; te scobesti in nas; nu respecti munca altuia; te dai la sotia altuia; nu dai call back la missed call; nu o saruti cand se intinde naiva spre tine. In general esti marlan.

Gandid la o primavara

2008-02-25T18:56:00.003+02:00

Astazi, cea mai calduroasa zi de la inceputul anului. A venit primavara (ce cliseu) si cu ea la pachet, deprimarea ce o numim, crezand ca daca am gasit denumirea am rezolvat problema, astenie. Am zis ca macar azi sa fiu in ton cu vremea.
Trantit pe patul din dormitor, gadilat placut de soare prin jaluzelele maro, mi-am amintit de zilele de primavara din anii trecuti.
In scoala generala, veneam transpirat peste masura in astfel de zile. Ce poate fi mai frumos decat sa bati mingea in curtea scolii odata cu aparitia primelor urme de caldura.
In liceu Herastraul era gazda mea. Eram eu si ele. Tinandu-ne de mana si sarutandu-ne pe bancile parcului.
Mi-am amintit si de primavara trecuta. Pierdut in bratele unei ei si iubind ca un copil naiv si bolnav.
Bucati si franturi. Totul atunci, acum doar amintiri gasite intamplator printre mucuri de tigara.
Imi amintesc zilele in care inspiram atat de adanc incat si acum plamanii mi se umplu de aerul astenic, doar gandidu-ma la momentele in care credeam ca o gura puternica de soare poate insemna un strop de fericire. Fericirea, intodeauna sub forma de strop, nu se gaseste nici in aer, nici in plamani, nici macar in amintiri. Si niciodata primavara.

Dilema

2008-02-19T12:57:00.000+02:00

De ce scriu putin mai rar si mult mai prost? Nu stiu. Da' oare imi pasa?

Dirlidinga cu 2000 de femei

2008-02-15T19:34:00.004+02:00

El e Constantin Rogin. Imaginea frizeriilor comuniste. Declara azi in Click ca a avut 2000 de femei doar pentru ca avea poza in vitrina.
Pentru el si pentru toti fustangii:

MB nu mai poate

2008-02-12T19:48:00.000+02:00

MB nu mai poate de semaforu’ din piata Victoriei ce dimineata e pe intermitent.
MB nu mai poate de groapa de pe Kiseleff din dreptul Muzeului Satului, de bradu’ ce inlocuia un capac de canal furat din parcare. MB nu mai poate de vesnicele probleme si intrebari legate de fenomenul blog. MB nu mai poate de bordurile schimbate zilnic, de campania electorala si alegeri si de toate tabloidele pe care le citeste zi de zi.
MB nu mai poate ca o sa fie singur de Valentine’s day, de faptul ca nu-i place Hard Rock Cafe si nici macar de politistul de pe Stefan cel Mare ce-i striga cu mainile in stare fleasca “hai ba mai repede”.
MB nu mai poate ca nu a castigat la loto, de fabrica Nokia de la Cluj sau de taxa auto.
De asemenea MB nu mai poate de CNSAS, "cocaina VIP" si de faptul ca ii e foame chiar acum.
MB nu mai poate de i-phoane, multinationale sau santierele capitaliste aruncate fara noima oriunde e suficient spatiu.
In general MB nu mai poate.

Nascut in viitor

2008-02-07T21:40:00.000+02:00

Reciteam astazi un post mai vechi. “Negustor de imperfectiune”. Mi-am dat seama de un lucru. Trecand peste regretul ca ideea nu mi-a venit atunci, dar totusi bucuros ca inca mai emit noima, daca nu pentru altii, cel putin pentru mine, am realizat ca traiesc in viitor.
Azi e viitorul. E atat de simplu si chiar in fata ochilor dar totusi nu realizam asta. Azi e o zi din viitorul meu. Si nu e prima. Si ieri tot viitor a fost.
E viitorul la care ma gandeam candva si asupra caruia aveam foarte multe intrebari. Era misterios atunci, acum il traiesc si nu realizez. Atat de temator atunci si atat de indiferent acum.
Astazi imi pun intrebari legate de un alt viitor necunoscand insa, ca atunci, candva, nu imi voi oferi raspunsurile la intrebarile de azi.
Faptul ca traim in viitor, ma face sa mai dau o sansa ideii ca nu exista destin. Ca sunt stapanul destinului meu. Si daca azi e viitorul, este destul de usor sa incerc sa-l fac asa cum l-am vrut.
In alta ordine de idei, m-am nascut in viitor. In viitorul parintilor mei, prea bucurosi insa pentru a constientiza asta.

De ce iubiti barbatii?

2008-02-02T19:18:00.000+02:00

Pentru ca au un farmec aparte atunci cand iti zambesc pervers, simpatic sau diabolic pe strada, gandindu-se mai apoi ca ar putea sa ajunga in pat cu tine. Pentru ca nu toti barbatii sunt asa.
Pentru ca, in copilarie, baieteii erau cei de treaba care ne lasau sa jucam fotbal si baschet cu ei. Sau pentru ca erau baieteii cei antipatici, care incercau sa ne sperie cu serpi si broaste raioase, dar niciodata nu reuseau.
Pentru ca trebuie sa recunoastem ca, din cand in cand, sunt nevoiti si chiar reusesc sa ne suporte eroic (erotic) toate mofturile.
Pentru ca nu pot sa stea cinci minute in aceeasi camera cu tine fara sa te sarute sau macar sa incerce, daca asta isi doresc.
Pentru ca este superb sa il vezi nervos si stresat inainte de prima noapte in care doarme la tine gandindu-se la dimineata ce va urma.
Pentru ca viata nu ar fi la fel daca nu ai avea pe cineva care sa iti dea dureri de cap, ulcer perforat pe baza de stres, boli cardiace sau saruturi dulci dimineata.
Pentru ca viata nu ar fi la fel daca, din cand in cand, nu ti-ar zambi un strain enigmatic.
Pentru ca nu pot sa inteleaga de ce am bea ceai negru cu lapte condensat.
Pentru ca este un vis sa te trezesti in camasa lui si sa te duci sa faci o cafea dimineata devreme.
Pentru ca numai cu unii dintre ei poti bea o cafea in liniste fara sa te sece si sa te scoata din sarite ca o amica guraliva.
Pentru ca pot sa conduca fain si incearca sa fie de treaba cand suntem noi la volan (sau nu).
Pentru ca pot provoca atata durere, dar tot ei o iau.
Pentru ca barbatii sunt singurul antidot al bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o.
Pentru ca ne place sa ii chinuim la fel cum fac ei cu noi, doar ca noi ii putem consola mai bine, ei prin consolare inteleg sex de impacare.
Iubim barbatii nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala, ci pentru ca asa e firesc. Pentru ca ne place sa suferim stiind ca urmeaza si un pic de fericire.

de Alexandra.

Ai nevoie de mine?

2008-01-31T20:36:00.000+02:00

Mi-a aruncat un “n-am nevoie de tine”. N-am crezut niciodata ca sunt indispensabil sau greu de inlocuit. Din contra.
M-am gandit la ce as putea face astfel incat sa nu pot fi inlocuit sau, dupa caz, sa fiu “nevoia” cuiva. Nu-mi rasare nimic in minte.
Desi stiu ca sunt enervant cand fac asta, mai ales in astfel de momente, nu am putut sa-mi ascund un zambet. Nu era un zambet masochist, ci doar unul al unui om neinteles si resemnat.
N-ai nevoie de mine. Stiu asta. Cum stiu ca nici eu nu am nevoie de cineva. Am marea calitatea (sau defect, inca nu realizez), de a inlocui oameni. De a gasi foarte usor pe altii care sa-mi completeze numarul de persoane potrivit pentru anturaj. Asta nu inseamna ca nu ma dedic lor sau ca ei nu mi se dedica mie, sau ca prieteniile sunt unele din interes si de forma. Nici vorba.
Doar ca nu sunt indispensabil. Si nici tu.

Negustor de imperfectiune

2008-01-29T21:33:00.000+02:00

Ma lupt cu mine de 2 zile sa scriu ceva. Azi am realizat insa ca am murit. Incercarea de a scrie din suflet a esuat. Iar ratiunea nu e atat de interesanta. Nu se vinde la fel de bine. Iar tie cititorule iti vand ce am mai bun. Ma vand pe mine.
Nu-mi vand amintirile, pentru ca nu le mai am. Nu-mi vand viitorul pentru ca nu stiu in ce masura imi apartine. Imi vand doar prezentul. E tot ce pot completa in declaratia de avere: posed prezentul. Si din mica mea avere iti daruiesc si tie.
Iti vand prezentul meu. Prezent imperfect ce e format din zile imperfecte de primavara. Zile ploioase, dimineti friguroase si nopti innorate.
Probabil tu esti in cautarea unui prezent perfect. A zilelor de primavara in care miroase a liliac si lamaita. Eu nu renunt insa la imperfectiune mea. Si nu numai ca nu renunt la ea, dar am ajuns sa o divinizez.
Vand prezent imperfect ce te face dependent. Vand comoditatea imperfectiunii in locul unei vesnice si epuizante lupte pentru perfectiune. Asta daca mai crezi ca lipsa imperfectiunii conduce catre perfectiune.

Sondaj

2008-01-23T20:57:00.000+02:00

Undeva in dreapta apare o intrebare la care te rog sa raspunzi. Intrebarea suna cam asa: crezi ca…?
Regulile jocului. La comentarii imi completezi intrebarea iar raspunsul il dai in casuta respectiva. Hai sa vedem ce iese…enjoy.

UPDATE: Rezultate oficiale si finale: DA: 77%, NU: 23%.

Funny click part.III

2008-01-22T21:29:00.000+02:00

Tudor Gabi - (injuratura pe post)

Ticalosul domn Marian

2008-01-21T20:08:00.000+02:00

Interesctia dintre Ion Mihalache si Banu Manta. Chiar inainte de semafor o blonda cu logan imi taie milimetric calea si apoi franeaza la rosu. Franez. ABS-ul incepe sa urle. Franeaza si masina din spatele meu cu claxonu’ la maxim.
Nervos arunc un semnal stanga, soferul din coloana imi intelege intentiile vazand actiunea loganului. Ajung in paralel cu blonda. Vorbeste la telefon. Cobor geamul din dreapta si ceva in mine se declanseaza. Un monstru ce se schimba asemeanea Incredibilului Hulk. Ochii mi se maresc si innrosesc in acelasi timp. O injur turbat. Asta inchide telefonu si ma injura back. O injur pe ea, pe instructor, politia, pe videanu, basescu, becali, vanghelie, ceausescu si chiar incalzirea globala. Blonda are la randul ei un intreg repertoriu de mahala, doar ca nici nu se porneste bine si cum se trezeste cu un pumn in plafon. “asa se merge fa?”. Ramanem si eu si blonda incremeniti. Soferita masiinii din spatele meu ce a franat mai mult cu claxonul a avut si ea o zi proasta. Acum ne descarcam toti in intersectie.
In minoritate, blonda scada vizibil tonu’ si se scuza spunand ca trebuia sa faca dreapta, apoi incepe sa planga nervos. Renuntam la idee, nu neaparat impresionati de lacrimile ei cat de claxoanele ce isi fac treaba aproape la unison din spatele nostrum.
Verde. Plecam. Blonda cu logan uita ca trebuie sa faca dreapta.

Din pacate relatarea de mai sus reprezinta doar fantezia mea in momentul in care o blonda intr-un logan mi-a taiat calea vorbind la telefon.

Placerile vietii (mele)

2008-01-14T22:35:00.000+02:00

Imi place:
iaurtul cu fructe; laptele dimineata; sa adorm devreme si sa ma trezesc cu cateva minute inainte de a o face alarma de la telefon, lucru ce se intampla foarte rar spre niciodata; sa nu vorbesti cu mine dimineata si in niciun caz sa nu ma suni; dragostea intr-o zi ploioasa de vara; sa-mi vad nepotelul dormind; sa-ti amintesti de ziua mea; sa semnezi sms-urile de Craciun/an nou,/Paste/ziua mea; de multe ori traficul, imi produce o placere meschina, oferindu-mi timpul necesar unui gand; noaptea sau petrecerea in/la care ma simt atat de bine incat dansez pe morandi si fredonez blondy; sa cumpar exact cadoul care ii face placere; un pahar de whiskey cu o tigara, servite atat de tacut incat sa auzi simfonia produsa de alcool atunci cand atinge fundul paharului in momentul in care il intorci de la gura; sa fiu nesuferit de multe ori si sa nu ma intrebi daca am ceva; momentul in care citesc comentariile de pe blog ce rezoneaza cu ideea mea; un dus rapid dimineata si o baie lunga noaptea; sa fiu tinut de mana; mirosul fructelor si zambetul de pe fata necunoscutilor.

Imi mai plac:
micile gelozi; emisiuniile reusite; noptiile in stuf; surprizele; filmele pe care eu le consider bune; prietenii mei, care in ciuda eforturilor mele, mi-au ramas prieteni; emotiile puternice, ce imi amintesc de conditia mea umana; nuntiile si botezurile; blogurile sau posturile personale; cartile pe care de asemenea eu le consider bune din nu stiu ce motive; bancurile seci si…

Marketing de blog

2008-01-12T19:10:00.000+02:00

Momentan stiu sigur ca ma gasesti la blogroll pe blogul Ancai, Rozanei, Anei. Ma mai gasesti la Kamzara pe blog si la Mihai pe site.
Daca imi zaresti numele (al meu sau al blogului) si prin alte parti, da-mi de stire.
Am demarat campania de promovare a blogului.

Fluturi si oameni

2008-01-10T20:42:00.000+02:00

Catalin Robert Pascu. Director al sucursalei BancPost de pe bulevardul Timisoara. 27 de ani. Fura 120.000 de euro din banca si in marea lor parte ii pierde in cazinou. Se arunca de la etajul opt al unui bloc si…”din fericire a supravietuit”. Asta sunt cuvintele folosite de stirista b1. “Din fericire”.

Pe blogul ei, Rozana, spune ca daca viata ar fi un job, ar demisiona. Kamzara comenteaza postul: “Asa e la orice job...chill, vine ea si vremea promovarii”.

Jocul sufletelor

2008-01-06T13:02:00.000+02:00

De ce sunt majoritatea posturilor mele triste? Intrebarea ce mi se pune foarte des in ultima perioada si chiar reprosul unora.
Raspunsul e destul de simplu si printre randuri putea fi inteles si pana acum. Fericirea, cel putin in viata mea, e destul de rara, pentru ca ceea ce inteleg eu prin fericire e destul de greu de posedat. Si tot ea, fericirea, e mult mai greu de spus in cuvinte. Momentele alea se traiesc, nu se povestesc.
Si de ce sa nu recunosc ca te-am ales sa-mi fii aproape doar la greu. La bine ma descurc singur. Casnicia noastra se rezuma la momentele in care eu ma expun gol si cu capul plecat in fata ta, asteptand o imbratisare si o mana care sa-mi atinga ochii obositi.
Daca nu ma vrei asa, intoarce-mi spatele. Nu spera ca vei primi ceva in schimbul bunatatii tale. Aici, ma primesti doar pe mine. Fara zambete false, fara rasete fortate si fara buna dispozitie obligata de contract. Doar eu, cautandu-ma pe mine.